Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi…
1.
Şi astăzi s-au petrecut
câteva mici întâmplări.
Poetul de vizavi
s-a mutat în alaska.
Doi oameni s-au despărţit
într-o staţie de tramvai,
urându-şi noroc.
Apoi s-a făcut seară
şi a răsărit luna,
tot strălucitoare şi mare ca
o casă de bani,
iar mie mi-au crescut toată ziua
barba şi unghiile.
2.
Am 66 de ani.
Am fost multă vreme
constructor de
dirijabile
într-o republică
maoistă.
Am spălat
chiloţii murdari
ai istoriei.
Am vrut
să cresc fluturi
într-un crater din lună
şi n-am reuşit.
Duc în spinare ceva
mic şi uscat
ca mumia unei
pisici.
3.
O duminică lungă
ca o zi de foamete în
somalia.
Au plecat pe rând
femeile, frunzele şi
copacii.
S-au dus
pe apa sâmbetei
şi metaforele, ca
bărcuţele de hârtie
ale unui copil.
Ultima a plecat poezia, lăsându-mă
cu scrumiera şi cu pisicile.
4.
Fotografiile noastre de anul trecut
sunt mai frumoase ca noi.
Eu între timp
am făcut burtă. Scriu
despre mirosul şi gustul
florilor de salcâm din
copilărie.
Îmi privesc oasele mâinilor
şi îmi spun: „Câtă mizerie!
66 de ani au trecut
ca 66 de
vagoane de marfă.”
Pe stradă
plouă frumos,
iar apa clocoteşte în ceainic
degeaba.
Poezii mai de demult…
1.
Jucând mereu cu zaruri măsluite
Şi ţintuind din ochi caietul gol
Sub un polog de vorbe bălmăjite
Să fii ferice domnule sobol
Prin vidul traversat de parapante
Când vulturii coboară în picaj
Pictat pe pardesiu cu consonante
Am luat o căpcăună-n mariaj
Şi-acum degust vocabule de ceară
Am palme scorojite de diac
Cum poate fi o cârciumă murdară
Infernul poate fi şi-un mare brac
Şi-n timp ce zorii vin pe dibuite
Cântând lugubru stanţe de amor
Didascalii-n halate ponosite
Prin colbul gros trăiesc de parcă mor
Iar izul fad al timpului mă fură
Respir prin colţuri praful cu nesaţ
Vârât amorul meu într-o armură
Şi cu cenuşa cărţilor sub braţ
2.
Eu îmi trăiesc solemn cărturăria
Privind pieziş la buchiile din palii
Ca-n biblioteca din Alexandria
Unde veneau pe vremuri didascalii
Statui de tuci mă cercetează grav
Am eşuat ca numerii pe-o riglă
Aici se-ngraşă retorii cu praf
Şi-şi ţin sub limbă perlele de sticlă
E-un anotimp de pulbere blazat
Ce se divide-n scorojite zile
Când hexametrii scapără ciudat
Iar oamenii-s mâncaţi de facsimile
Bătrânele culturi s-au tuns chilug
Ce-am scris am scris cu litere de apă
Pereţii bibliotecilor mă sug
Şi-apocalipsul poate să înceapă
Iar seara-i gravă ca un cenotaf
Oglinzile plodesc coleoptere
Aici se-ngraşă retorii cu praf
Gătindu-se spăşit de împăiere
3.
Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau
Era târziu şi era toamnă
Şi nişte retori năpârleau
Tot aşteptând să bată ceasul
Şi agrăind un grai antic
Cărturăreşte ne-a fost masul
În vinuri rare de Massic
Şi-aşa hălăduind prin zloată
Cu pipe lungi la subţiori
Fumam şi opiu câteodată
Să fim ca marii visători
Între fericele gheparde
Ciocnind inel cu matostat
Şi-un diavol şchiop /din altă carte/
Ne-a fost de-acolo alungat
În alt Subur în altă toamnă
Să facem cinici chiau-chiau-chiau
Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau
Facebook
WhatsApp
TikTok
