Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi…
MAŞINA TIMPULUI
1.
Lichefiere în târziu şi în putred iubito
Aşa cum se scurg zoaiele cum chelesc împăraţii
Cum se desfac canceroşii la pantaloni
Cum bucata de zgârci putrezeşte în botul dulăului
Pasărea se numea Dimineaţă şi locuia în furuncule
Tigve sfărâmicioase seară mâncată de răgălii
Cu clopote de tifon cu obeliscuri leproase
Deţinem femeia mea obosită monopolul septicemiei
2.
Arcul sânului tău se descarcă în păsări
Îţi scriu cum aş scrie tratate de chirurgie
În Pădurea Arden buldozerul hăpăie inimi
Lângă acel cazinou ca o carte a junglei
Unde timpul plodeşte amoebe
Cu cocoloaşe de seu se hrăneşte
bărbatul prea copt
Cel al cărui contur se ia ca o mâzgă de pe
cearşaful murdar
Şi e şi mai puţin decât viaţa: mater adică materie
3.
În carnea unei stridii stătute
ETOILE DE MES YEUX
Sau în picioruşul unui gândac
ETOILE DE MES YEUX
O să-ţi arăt tinereţea părinţilor
Apoi bătrâneţea şi interminabila lor agonie
Îţi transmit complimentele chirurgului-şef
Ale asistenţei care îmbălsămează
Şi ale vânzătorului de sicrie pe coapsele tale
de culoarea şampaniei
Se zbate ceva foarte roşu şi flasc ca o bucată de
carne
Ca-ntr-o seră cu asparaguşi împăraţi în formol
Bat la maşină depeşe du-te la morgă cesario
Pământ atins de calviţie neputinţa e galbenă
Noi am fost împăraţii mărăcinişului
4.
În caleştile lor purpurii treceau feeriile
VIOLA MIRANDA HELENA HERMIA
ROSALINDA
Zaruri de catifea vlăguite cuburi de radiu
Coapse de zinc peste care patinau feerii
În cămăşile lor negre de forţă
Patinau trandafirii borşiţi
E o columnă de fier o movilă de ipsos
O galeră cu oameni pleşuvi ce colindă oceanele
Ea şi-a lipit însă buzele de fructul bubos
Îşi închipuie Codrul Arden ca
Pe o molie uriaşă luminată de urletul
Obosit al supapelor acolo iubitule
Unde începe apocalipsul pe o movilă de ipsos
5.
I-am smuls dulăului bucata de carne şi am privit-o
Iată oasele păpuşarului: fosfor şi antimoniu
Purulentă maree împroşcă-mă tu care nu ştii greceşte
Mi se spune bărbatul prea copt – trec zilnic prin
grădina publică cu o ureche tăiată
într-o pungă de plastic
Cu un şobolan mort în buzunarul sacoului
HELENAHERMIAROSALINDA există
O floare păroasă pe masa chirurgului
Un lampadar oxidat pe coridoarele mănăstirii
Şi întoarcere nu există paie şi vreascuri
Întoarcere nu există
jugănarul de porci
are mâinile roşii
6.
Codrul Arden e un spaţiu mai mult fantomatic
O baracă de scânduri locuită de impostori
Unde marionete cu părul cărunt
Se împerechează în sunetul goarnelor
Unde canceroşii tuşesc înainte să moară
înainte să se desfacă la pantaloni
Deasupra preparatelor anatomice
noi vom trece iubito
Prin ficaţii chirciţi ai păpuşilor
O să gustăm din fiertura vampirilor
Şi vom picta pe fereasatra bordelului
semilune şi pălării
Vom desface din cocoloşul de staniol
Seul tău uscat hermia sexul tău
Uscat rosalinda
Iată viermele
iată vulturul
iată un maimuţoi masturbându-se
Iată tinereţea părinţilor
Iată apoi bătrâneţea şi interminabila lor agonie
Poezii mai de demult…
1.
Prin fumul melancolic de ţigară
Parcă ai fi o fată cu manşon
Iar eu în uniformă militară
Primesc un ordin să pornesc spre Don
Iar când într-o locantă oarecare
Tu părul greu din frunte ţi-l ridici
Văd steagul regimentului în zare
Cum arde ciuruit de bolşevici
Şi-n stepa rusă prins să iau aminte
Cum trag iabraş katiuşele în sus
Gândindu-mă la umăru-ţi fierbinte
Lili Marleen precum la un obuz
În burniţa măruntă care cerne
Pe-o rană ce aduce-a epolet
Mai stă o Madchen unter der Caserne
Mai cade lângă Volga un cadet
Cu faţa rece ca un pat de armă
/E-un cântec de război atâta doar/
Lili Marleen în faţa la cazarmă
Se leagănă în vânt un felinar
2.
Ai cizme de Arkansas în picioare
Şi fluturând uşor din evantai
Tu eşti o prea frumoasă călătoare
Ce-a coborât ca să comande ceai
La mese stau fermieri cu carabine
Şi moletiere aspre de toval
Eu aşezat cu spatele la tine
Sunt pianistul negru din local
Cu smockingul său roz de modă veche
Şi ochii lui enormi de împuşcat
El are un cercel la o ureche
Şi-o gaură de glonte-n omoplat
Cântând în timp ce fac fermierii zarvă
Cu sângele peste plastron prelins
Un cântec languros cu-o fată albă
Un cântec de amor din New-Orleans
Iar tu trandafirie şi sprinţară
Începi atunci să-i râzi cu ochi saşii
Unui maior sudist cu mustăcioară
Apreciat de generalul Lee
3.
Noi suntem traficaţii de miraje
Cei mai frumoşi şi cei mai rococo
Şi apărem ades la vernisaje
Galanţi şi şui nu-n frac ci-n kimono
Ca duhurile-nchise într-o glajă
Sucindu-ne mustaţa indigo
Noi suntem traficaţii de miraje
Cei mai frumoşi şi cei mai rococo
Şi mergem să supăm între etaje
La masa aşternută-n studio
Ficaţii unor sepii uriaşe
Murate-n damigene cu Cointreau
Noi suntem traficanţii de miraje
4.
Îţi poleiesc pantofii cu argint
Şi-ţi mângâi crinolina desuetă
Mâhnit ca băutorii de absint
Şi pufăind domol din ţigaretă
De parcă am trăi sub Carol Quint
Şi ai purta la gât o coleretă
Îţi poleiesc pantofii cu argint
Şi-ţi mângâi crinolina desuetă
Iar după ce-ţi trasez orbecăind
Sub sânul stâng o linie cu cretă
Pictez pe capul tău ca Gustav Klimt
O mare pălărie violetă
Şi-s trist ca băutorii de absint
Facebook
WhatsApp
TikTok
