În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi
L E N A J
Moale şi caldă
ca un mohair,
iubita se scaldă
’ntr-un iaz din Zair ;
pentru ca, iar
şi iar, zile-n şir,
nudu,-ntr-un ziar,
să-i apară,-n Zair.
1.
VĂ PLACE JULES LAFORGUE ?
Simple Agonie (fragment)
« Aux armes, citoyens ! Il n’y a plus de RAISON :
[…]
On ne le verra plus aux fêtes nationales,
S’enfermer dans l’Histoire et tirer les verrous,
Il vint trop tôt, il est reparti sans scandale ;
O vous qui m’écoutez, rentrez chacun chez vous. »
Îţi place Jules Laforgue?
Simplu agonie (fragment)
” la arme, cetăţeni! Nu există mai multe motive:
[…]
Nu ne vom vedea din nou la sărbători naţionale,
Ne încuiem în istoria şi trage încuietorile,
A venit prea devreme, a plecat fără scandal;
O, voi cei ce ascultă-mă, du-te toată lumea acasă. ”
2.
ALFRED JARRY, HOMARUL ŞI CUTIA DE CORNED-BEEF
O cutiuţă de corned-beef, cu lănţişor aşa cum au lornioanele,-l văzu trecând pe un homar ce-i semăna precum un frate. Purta o ditamai carcasă: scria pe ea că,-n interior, aşijderi ei (cutiei), el (homarul) este fără oase: BONELESS & ECONOMICAL, – pe când sub coada-i repliată el ascundea, pe cât se pare, o cheie pusă-acolo-anume spre-a-l descuia, cu ea, pre el. Îndrăgostindu-se subit, corned-beef-ul nostru sedentar îi declară micii cutii – automòbilă şi vie – de conserve: că, dacă dumneaei consimte să i se-alăture şi-adoptă regimul său de existenţă în galantarele terestre, are să fie decorată cu niscaiva medalii d’aur.
Poezii mai de demult…
1.
CRONICA ROZ
Ţi-aş scrie cu roz
(& pour cause),
pe rogoz,
sau cu frez
pe orez,
ciclam,
însă n-am
decât negru
integru,
Dragă Radule Vancu,
n-aş vrea să intru cu gheata,
nici bocancu,
în sufletul cărţii dumitale
duminicale,
gata,
mereu, de surprize
şi hipersensibilă
ca nişte vibrize
de pisică mult-extensibilă
(astfel fiindu-i rasa);
plină de umor
şi fără umoare
sumbră,
precum şi de-amor
şi (în umbră
de-armoare)
o vagă rumoare
de aripi de molie (cenuşăreasa
lepidopterelor) tot mai avidă
de-aridă
matase
şi stofă, –
ca poetul, de-o strofă
şi încă una
când Majestatea Sa, Luna,
ninge cu-argint peste case, –
numărul cărora,-n loc
de 13, e 11 bis,
ca să-i poarte noroc
lui Sebastian în vis, –
ce nu ştiu dacă-i un făt
sau o carte…
(Şi aşa mai departe
şi mai neîndărat!)
Ca să primiţi misiva
voi închiria un chervan,
vizitiul căruia fi-va
2.
ZICALA LA ZI
[limerick]
Un june, pare-se, virgin,
pen’că iubita nu-i da gin,
ajunse a-l
urî mortal,
devenind, astfel, misogin.
Facebook
WhatsApp
TikTok
