Alte rimelări
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi
DA CAPO AL FINE
După o scurtă (?), o lungă (?),
domnie a omului,
acestuia-i va fi dat să ajungă
la capătul tomului
ce începuse cu α
sfârșind cu ω ;
iar el redevine ucenicul sau calfa
Pisicii (colega
nici unei alte fiare),
care-l învaţă
din nou
s-aibă coadă şi gheare
în viaţă, –
o viaţă plăpândă
cum găoacea de ou,
alcătuită din somn şi din pândă, –
pentru ca omul, noul om nou,
să-şi domine frica,
să dea mâna cu dextra
şi să fie, iar, şef de orchestră,
după cum îl învaţă şi-nvaţă pitica
taumaturgă, Pisica,
originea căreia-i extra-
terestră.
Tălmăciri
1.
PODUL MIRABEAU
Sub podul Mirabeau se duc la vale
Şi Sena şi
Iubirile-mi Cu cale
Ar fi să te şi bucuri după jale
Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu
Ţinându-ne de mâini am tot petrece
În timp ce sub
Pod viu de braţe trece
Unda privirilor mereu mai rece
Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu
Trece ca apa asta indolentă
Tot ce iubim
Şi-i greu că viaţa-i lentă
Pe cât speranţa e de violentă
Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu
Trec zile trec iubiri cărora trena
Le-o vom fi dus
E tot mai goală scena
Sub podul Mirabeau se scurge Sena
Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu
2.
R.M. RILKE: ÎN CERCURI TOT MAI LARGI…
În cercuri tot mai largi, dintr-unu-ntr-altul
trecând, petrece-mi-se viaţa. Cel
din urmă, nu cred să-l parcurg. Tresaltul
inimii mele, însă,-i pentru el.
Pre Domnu-l tot înconjur, ca pe-o turlă,
de mii de ani, fără a şti nici eu
ce sunt: furtună? Vultur? Glas de surlă,
prea tare răsunând în Dumnezeu?
3.
CHARLES D’ORLÉANS
***
Plutind spre Blois, dinspre-Orléans,
Alaltăieri, în josul Loarei,
Văzut-am nave-n lin balans
Şi lunec, datorat uşoarei
Şi caldei adieri a boarei
Ce le dădea atât avânt
Cât să plutească-n susul Loarei,
Având în pupă un bun vânt.
Şi-i spuse Inima,-n avans
Faţă de Gându-mi (cât, în soare,-i
Priveam încântătorul dans
Oricărei nave), cum că: „Oare,-i
E dat şi ei, în toiu-ardoarei
Preavrednicului simţământ
Al dragostei, alintul boarei
Unui asemenea bun vânt?”
Ci mie, dinspre Orléans
Spre Blois plutind, în josul Loarei,
Mi-e dată,-n loc de lin balans
Şi lunec, datorat uşoarei
Şi caldei adieri a boarei,
Numai viforniţă-n frământ,
Încât zadarnic schimbătoarei
Fortune-i cer un mai bun vânt.
Acele nave,-n susul Loarei
Urcând, eu coboram, duroarei
Ursit, – cât nu va vrea Ăl Sfânt
Să-mi dea şi mie-alintul boarei
Unui, în dragoste, bun vânt.
Poezii mai de demult…
1.
PREMII ȘI PREMIANȚI
Iată, pentru puţin amuzament, şi un text în versuri, humoristic, referitor la premii şi premianţi:
Vieaţa nu-i un şir de premii,
Ci-un şir de şuturi ca, aminte
Să iei cum că, de-a lungul vremii,
Aşa faci pasul înainte.
Ea, pentru unii,-i doar succesuri,
Iar, pentru alţii, doar eşece, –
Aceste-amare înţelesuri
Şi mai amar e-a a le-nţelege.
Mai bine-i, oare, să iei premii,
Sau să iei numai biete prime?
Nici laureaţii unor Grammy
Nu ar putea să se exprime.
Mai mari ca premiile, adese,
Sunt primele, care-ţi dau ghesuri, –
Şi asta, dacă-s cât mai dese,
E cheia marilor succesuri.
Mai bine-i, oare, să iei premii,
Sau să iei numai biete prime?
Nici laureaţii unor Emmy
Nu ar putea să se exprime.
Cât despre premii, – chiar Nobèlul
E cam dubios, într-un millennium
În care-aproape tot tembelul
Poate să-şi ia benzină Premium.
Facebook
WhatsApp
TikTok
