În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Alte rimelări
1.
Chanson sans paroles
Ca Paul Verlaine, – vă zic
şi eu „Dansons la gigue!” –
ceea ce va să zică
„Hai să dansăm o gigă!”
Dar nu cea în doi timpi,
la care, cînd te uiţi,
la bal, stai ca pe ghimpi
şi-ai vrea şi tu să uiţi
de tine,-n vechiul dans
brusc şi neechivoc,
dansabil nu-n balans,
ci ţopăind pe loc,
şi nu cu vreo gagică,
dar solo,-n pas de gigă…
E iarnă şi, pe-aleea
cea dintre blocuri, hai
să o dansăm pe-aceea
ce, pînă-n luna mai
ne dă fiori, ba, cică,
şi o euforie
a numerelor mari…
Sub buxuşii amari,
hai să dansăm o gigă,
o gigacalorie.
2.
Paranteză
Când pas de deux ajunge pas du tout,
când e pierdut şi ultimul atu,
când inima ţi-e-n solzi ca un tatu, –
de maică-ta mă rog, de taică-tu,
să-ţi spună cât de dragă mi-ai fost tu!
Tălmăciri
1.
R.M. RILKE: ÎN CERCURI TOT MAI LARGI…
În cercuri tot mai largi, dintr-unu-ntr-altul
trecând, petrece-mi-se viaţa. Cel
din urmă, nu cred să-l parcurg. Tresaltul
inimii mele, însă,-i pentru el.
Pre Domnu-l tot înconjur, ca pe-o turlă,
de mii de ani, fără a şti nici eu
ce sunt: furtună? Vultur? Glas de surlă,
prea tare răsunând în Dumnezeu?