Nemții au niște zicători tare ciudate. Una spune cam așa: Un medic tânăr asigură morții pentru trei cimitire.
Vreți să vă spun o poveste despre criuchiță? Adică nu criuchiță, ci chiriuchiță. Sau nu, nu chiriuchiță, ci chiriachiță. Ptiu! Nu chiriachiță, ci cucrichiță. Ba nu cucrichiță, ci chiricriuchiță. Nu, iar nu-i așa! Curicriatiță? Nu, nu curicriatiță! Chiricuriuchiță? Nu, nu-i așa! Am uitat cum se numește pasărea asta. Însă, dacă n-aș fi uitat, v-aș fi spus o poveste despre această chiricucucrechiță.
Doamna Nathalie Bernard (nu știu dacă am scris bine numele, dar nu mai verific) îmi trimite poze din lumea artistică din anii patruzeci. Una e de la o filmare. Cred că e Marilyn Monroe, se vede și Clark Gable. Iar în spate aparatului de filmat e Orson Wells, marele Orson. Și mă bucur că am văzut pe vremea liceului, miercurea, la Telecinemateca, prezentată de Ecaterina Oproiu. Iar mama era o pasionată, avea reviste cu actrițele alea minunate. O, sunt un fericit, că am văzut filmele astea! Cu Marilyn, cu Bette Davis, cu Rita… Imaginea mea de femeie aia e. Na, ce să fac. Poate era mincinoasă, dar…
Verișoara mea F. s-a măritat cu un arab. Saed cred că îl chema. Sau pe copilul lor îl chema Saed, nu mai țin minte. Erau și taică-său și copilul lor oameni tare de treabă, din Liban, creștin, făcuse facultatea la Iași. I-am cunoscut bine. Și ea era fată frumoasă, puternică, când eram copii, eu și soră-mea mergeam la ea, la un bloc în piața Unirii, în mijlocul Iașilor. Mama, deși era ultima dintre surori, era prietenă cu mama ei, fata primei dintre surori (erau cu toții nouă, așa era înainte, dacă nu aveau șase-șapte copii înainte, înseamnă că părinții erau bolnavi). Copilăriseră împreună. F. era cam alintată, nu a făcut nimic în viața ei, deși era înzestrată O apucase mila cu „cauza arabă”, cu chestii de astea. De aia s-a măritat cu un arab, N-a fost singura, cred că știți. Maică-sa era profesoară de socialism științific la medicină. Eh, îmi tot spunea că ei îi place mai mult economia politică, era un fel de scuză. Când F. a ajuns în Liban, nu s-a putut adapta la atmosfera de acolo: o casă de femei, rudele ei, care nu aveau voie să iasă afară. Erau aproape de Marea Mediterană, dar femeile nu aveau voie să iasă în costum de baie. Dacă își băgau picioarele în apă numai, bărbații o fluierau. F. a divorțat, apoi a murit. De Saed nu mai știu nimic.. Era un tip foarte simpatic. Venea pe la noi. A făcut medicina la noi. O fi rudă cu Arafat!?
Am 50 de lei în buzunar. Îmi amintesc de tata care zicea de un evreu care avea mereu bani în buzunar: Mă simt mai bine cu bani în buzunar. Am încredere mai mare.
Sunt Pește după zodie, adică lunecos, vreau să cred că nu mă prinde nimeni, scap printre degete. Pentru că, dar nu spuneți la nimeni: sunt un mincinos. Ce scriitor nu e!? Azi îmi scrie la zodie: „Contextul astral de azi este favorabil unei seri romantice.” Aștept seara.
Pomii s-au scuturat. Peste drum, la Fănică, mai sunt niște salcâmi cu frunze uscate, cafenii. Nucii noștri au rămas cu coaja nucilor. Pe jos un strat gros de frunze. Ar trebui să le strâng, dar parcă-mi plac mai mult așa. Doar la colțul casei e un liliac cu frunze încă verzi. Motanul, zgribulit, trece prin curte: Oare cum să fac să intru la căldurică în casă? Dar mama până acum nu a deschis ușa.
Mama ne făcea încă din copilărie, mie și soră-mii, colțunași cu vișine. Îmi plac și acelea cu brânză, dar nu se compară cu cele cu vișine. Punea vișinele la zahăr și făcea colțunașii a doua sau a treia zi. Când m-am însurat, i-am spus Mariei: Dacă vrei să fim fericiți, învață să faci colțunași cu vișine. Îmi face acum și cu vișine conservate. Nu-s ca alea de vară, dar… Și apropo de numele ăsta. Vine de la colțuni – ciorapi din lână, că seamănă cu niște ciorapi din ăștia. Ciorap vine din turcește. Colțun (călțun) – din grecește. Ooo, și cu sirop de vișine! Când eram mai tânăr mâncam și 15-16 odată.
A venit iarna și nu găsesc țoalele pe care le puneam în ușă la o magazie fără ușă. Avem acolo fructe, cartofi, etc. Le-a dosit mama pe undeva că numai dracu le mai găsește. Are o manieră de-a pierde lucrurile, că nici Sfânta Născătoare nu le mai găsește. E aceeași chestie cu poarta. Pune seară de seară o grămadă de pari, ca s-o închidă. Ea a crescut la Goruni, un sat din apropiere, chiar sub pădure, era ultima casă din sat, urma pădurea. Dar aici suntem în mijlocul satului. Nici la mama acasă, nici aici nu a furat nimeni. Nu-mi amintesc. A da, unui vecin i-au furat vaca de Paști. I-au prins. Dar el, săracu, a rămas păgubaș. Nu i-au mai dat vaca înapoi. O tăiaseră și mâncaseră.
RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
