Tot trece unul pe stradă cu mașina și anunță (urlă!) în microfon: Cumpără televizoare, frigidere, aragaze și, atenție, fiare vechi. Vrea să spună fiare în vârstă? Noi nu avem decât un mâțulic de un an și trei luni.
Ieri și astăzi a trecut mereu o mașină pe stradă (putem să-i spunem acum stradă, nu drum, că are nume și e asfaltată) și strigă unul în microfon: Atențiune! Circul la Tomești: pitoni uriași (or fi fiind și pitici), numere de magie (probabil că l-au adus și pe Dragnea), Mickey Mouse pentru cei mici (asta chiar nu pricep, ce legătură poate fi între M.M. și circ)! Dacă a venit circul la Tomești, înseamnă că sîntem ca orășelul acela de provincie în care s-a dus Florin Piersic cu un spectacol. În prima seară sala era aproape goală – lumea n-a crezut că a venit Florin Piersic în bietul lor orășel. Așa că a doua zi dimineața, Florin s-a plimbat pe strada principală a orașului, ca să-l vadă lumea, dar seara iarăși nu a venit lumea la spectacol. Oamenii au judecat așa: Apoi dacă Florin Piersic a venit la noi, înseamnă că a ajuns vai de capul lui. Așa am vrut să încep un roman, dar pe urmă am renunțat să-l mai scriu – nu am putut să-l duc mai departe în același ritm: Din satul X., unde am fost repartizat, nu-mi mai amintesc cuvintele, oamenii. Mai mult nopțile. Acelea cu niște migrene solemne și ornamentale. Și tristețea aceea surdă, care se înfiripa în intimitatea nopții. O duceam a doua zi în mijlocul oamenilor și vorbelor. O, și adierea aceea a nopții, când o boare călduță aducea cu sine o împăcare fără speranță, nedefinită, greu de exprimat.
N-am citit decât titlul și m-am lămurit: „Fostul deputat PSD Oana Mizil a ajuns la spital după ce ar fi fost agresată de către partenerul său, Marian Vanghelie.” Pun mâna-n foc că tipesa nu are nimic. Dar presa are de câștigat. Sunt destui fraieri care citesc cu aviditate așa ceva și „pun botu”, cum se zice. Când eram copil, doi țigani se băteau în casă. El o răzbea până la urmă, iar ea ieșea urlând afară. Spectacolul nostru era total: era goală!
Spuneam acum 4 ani, pe 17 iulie, și susțin și acum: Cineva mi-a trimis un articol de-al lui Dan Puric. Nu comentez articolul decît cu un cuvînt – plicticos. Dar altceva mi-a atras atenția. Văd că puricul se vrea elefant, l-a uitat pe „eu”. Nu vorbește despre sine decît la pluralul maiestății: „noi”, în măreția noastră, „noi”, „noi”, sublima Persoană. Iar „poporului român” i se adresează cu „tu”. ”Noi” , puricele, și „tu”, bă, poporule. Dragnea, ia aminte, puricele îți sare înainte!
Într-o zi, prin 70, văru-meu vede pe o poliță din ghereta cizmarului de pe str. Doctor Savini din Tătărași (pe atunci străduța arăta patriarhal, nu răsăriseră blocurile ca ciupercile otrăvitoare), vede, zic, o carte în două volume de matematici superioare. Domnule, cizmarii sînt în multe cazuri oameni citiți, nu-s încuiați, cum am crede, dacă ne referim la exemplul lui Ceașcă, numai că Plumbuitu a fost doar ucenic de cizmar, n-a meșterit în viața lui un pantof, darmite o țară. Fac o digresiune aici, că tot începe weekendul. George Lesnea, poetul comunistoid, cunoscut mai ales ca traducător al lui Esenin, spunea că a fost cu Nicolae Iorga la Botoșani. Iar acolo un cizmar, cînd l-a văzut pe Iorga apropiindu-se, s-a ridicat în picioare, și-a șters mîna de salopetă, a luat mîna Savantului și i-a pupat-o. Așa. Și vede văru-meu respectiva carte:
-Dar cine citește cartea asta? Dumneavoastră?
-Nu, domle, zice cizmarul, dar am văzut că se cumpără și am luat și eu. Cînd mă dor ochii de la lucru, mă uit la ea pe poliță și-mi trece.
Vreau să spun cu istorioara asta că moda are un rol în actul cititului. Cartea „la modă” se ia precum sifilisul. Oameni care le au cu cititul precum baba cu mitraliera cumpără ca să se dea intelectuali. Cîți nu se chinuie, sireacii, să citească ultima carte a lui Cărtărescu, precum își imaginează că fac sex cu Angelina Jolie, dar nu vor să recunoască faptul că nu înțeleg mare lucru? Însă și-o pun în bibliotecă, ca să-și clătească ochii ca cizmarul pomenit. Dar mai ales s-o vadă musafirii. Cîți n-au pregătirea intelectuală necesară, dar își pavoazează bibliotecile cu Liiceanu, Noica sau Wittgenstein? Totuși, cumpără, veți zice, că alții… Așa e.
RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…
Facebook
WhatsApp
TikTok
