TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – VASILE CÂRLOVA (1809-1831), poetul târgoviștean cu rădăcini oltene

Una dintre personalitățile județului Dâmbovița, prin adopție, alături de Emil Gârleanu, a fost Vasile Cârlova, ofițer și poet care s-a născut la Buzău, la 4 februarie 1809, în familia ispravnicului de Buzău, Ioniță Cârlova, căsătorit cu Sevastița, fiica clucerului Vasile Locusteanu, o olteancă din Dolj și descendentă a Lăcustenilor. Demn de semnalat, este faptul că, printre înaintașii din partea tatălui, este și Luca, episcop de Buzău și apoi mitropolit al Ungro-Vlahiei, mare sfetnic al lui Mihai Viteazul, care îndeplinise pentru acesta misiuni diplomatice.

 

Încă din copilărie, Vasile Cârlova și-a pierdut ambii părinți, poetul fiind crescut de către sora mamei sale Elena în casele stolnicului Nicolae Hiotu, cu care aceasta era căsătorită la Târgoviște și unde dețineau ,,mahalaua de peste gârlă”. Aici, în fosta Cetate de Scaun a Țării Românești, „târgovișteanul” cu rădăcini oltene, avea să învețe franceza și greaca de la un dascăl de familie, împreună cu viitorul poet Grigore Alexandrescu. Se pare că tânărul poet, ,,era atras de opera lui Voltaire, a lui Volney și a lui Lamartine”. Nu întâmplător, Vasile Cârlova a debutat literar în anul 1817, cu traducerea operelor lui Musaeos – Hero și Leandru și Voltaire – Zaira.

 

În condițiile unei dramaturgii originale de la începutul secolului al XIX-lea, deosebit de importante au fost numeroasele traduceri de piese, mai ales că unele din acestea au fost reprezentate pe scenele vremii. În acest context, se înscrie și activitatea de traducător a lui Vasile Cârlova, alături de Ion Heliade Rădulescu, Iancu Văcărescu și Grigore Alexandrescu care au tradus mai ales din Voltaire, Racine, dar și din Corneille și Moliere. În plus, așa cum remarca Dimitrie R. Rosetti în 1897, Vasile Cârlova a început să publice ,,fără altă instrucțiune de cât cea culeasă în școalele primare”, încă de la vârsta de 17 ani, mici poesii, în gazeta Curierul Românesc a lui Heliade Rădulescu. La vârsta de 18 ani, poetul a scris poezia Păstorul întristat, publicată apoi în luna mai 1830 de Curierul Românesc, ale cărei versuri aveau să fie puse pe note musicale, după 20 de ani, de către Anton Pann.

În 1828, Vasile Cârlova avea să scrie Ruinurile Târgoviștei, inaugurând astfel poezia vestigiilor istorice în lirica românească, poezie patriotică și romantică pe care avea să o publice la 20 martie 1830 în Curierul Românesc, creația literară fiind însoțită și de o apreciere elogioasă a poetului făcută de Heliade Rădulescu: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”. Ulterior, poezia avea să fie publicată după o lună și la Iași de revista Albina Românească. În plus, Vasile Cârlova i-a inspirat pe Ion Heliade Rădulescu și Grigore Alexandrescu, care au creat frumoasele ode și elegii: „O noapte pe ruinurile Târgoviștei”, respectiv „Adio. La Târgoviște”.

Tablou „Ruinurile Târgoviștei”, semnat de Nicolae Petrașcu. Se află la Muzeul de Artă din Craiova

 

Vasile Cârlova se înscrie, alături de Iancu Văcărescu și de Vasile Alecsandri, între pionierii poeziei românești, care au făcut trecerea de la influențele grecești și franțuzești către o lirică românească autentică. În acest sens, George Călinescu aprecia în a sa lucrare monumentală, Istoria literaturii române. De la origini până în prezent: ,,Cârlova are, ca unul ce aparține unei nații de oieri, un simț acut al liniștii câmpenești, măsurate de zvonuri monotone”. Tot Curierul Românesc urma să-i publice în luna iunie a anului 1830 și poezia Înserarea.

 

În ceea ce privește debutul în cariera militară, Vasile Cârlova s-a înscris în iulie 1830  printre primii, ca sublocotenent de cavalerie în recent înființata miliție națională, nucleu al oștirii române.

 

Vasile Cârlova s-a stins din viață prematur, la doar 22 de ani, în data de 18 septembrie 1831, ca urmare a unei boli infecțioase căpătată în lagărul de la Craiova, trupul lui fiind îngropat în curtea bisericii Madona Dudu din oraș, după care osemintele i-au fost mutate în alt cimitir, pierzându-se urma locului de veci al poetului. Cert este că astăzi încă există în curtea bisericii Madona Dudu din Craiova, o placă de marmură și o cruce de lemn „spoită” și arsă de razele soarelui, care marchează faptul că acolo a fost îngropat inițial poetul „târgoviștean” Vasile Cârlova.

Locul unde a fost îngropat inițial se află în curtea bisericii Madona Dudu

Biserica Madonna Dudu din Craiova

Ion Heliade Rădulescu avea să-i publice postum în aceeași revistă Curierul Românesc în anul 1839 și poeziile Rugăciune și Marșul românilor. Aceasta din urmă s-a numit și Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național și a circulat anterior publicării tipărită pe foi volante, datorită cenzurii. Cu toate că îi sunt atribuite doar cinci poezii, Vasile Cârlova este totuși o apariție meteorică pe cerul culturii dâmbovițene și naționale, care a introdus tema preromantismului european, intrând astfel, ca un caz aparte, în istoria literaturii române. Autorul Ruinurilor Târgoviștei, face parte dintre acei poeți care nu a apucat să-și strângă opera în volume, datorită morții sale înainte de vreme, însă, cu toate acestea, creația lui a fost pusă totuși în valoare în periodicele vremii.

 

În memoria lui Vasile Cârlova, o altă personalitate a județului, prin adopție, artistul Vasile Blendea (1895-1988), a realizat în 1933 bustul din bronz al poetului, care este amplasat astăzi în fața Centrului de Creație Populară Târgoviște, cunoscut și ca Şcoala  Populară de Artă (clădirea fostei Școli primare nr. 1, cea mai veche instituție de învățământ din Cetatea de Scaun a Țării Românesti).

Bustul lui Vasile Cârlova, realizat de Vasile Blendea. Se afla in curtea Scolii populare de artă din Târgoviște

 

 


Valeriana heidelbergcement
Iohanis
Paleologu
Paleologu

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Statistici Trafic Google Analytics
Statistici Trafic.ro