TABLETA DE VINERI – Cornel MĂRCULESCU – Monumentul eroilor de la Mănăstirea Dealu

 

Monumentul a fost amplasat în imediata apropiere a drumului în serpentină care conduce la intrarea în curtea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, acesta fiind dedicat cinstirii memoriei celor care, fie că au fost cadre didactice, instructori sau elevi ai acestei prestigioase școli militare din perioada interbelică, au participat la luptele din primul război mondial, căzând la datorie (1916-1919). Monumentul eroilor, având arhitectural incluse atât plăcile cu numele eroilor, cât și panoul central cu compoziția sculpturală, evocă o scenă a confruntărilor la care au participat eroii Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. Pentru realizarea acestui ansamblu arhitectural, a fost însărcinat de către Prefectura Dâmbovița, în cadrul Societății pe acțiuni „Institutul de Cultură și Educație Națională”, arhitectul Romano de Simon (1900-1981), modelator ca artist plastic a basoreliefului care redă o scenă a confruntării cu inamicul. Urmaș al unei familii de italieni care a emigrat în România după câștigarea Independenței, Romano de Simon a fost arhitectul care, prin contractele încheiate și-a onorat cu promptitudine conform celor perfectate cu comanditarii, obligațiile asumate, acordând pe parcursul edificării și asistența tehnică monumentului care i-a asigurat calitatea și execuția.

Ansamblul acestui simbol definit Monumentul Eroilor relevă că atât concepția, cât și execuția se datorează unei persoane nemijlocit implicată în atmosfera liceului militar, unde, în calitate de cadru didactic al școlii, Romano de Simon avusese prilejul de a-și cunoaște colegii profesori, pe instructorii militari și pe elevii mănăstireni cursanți. Demn de reținut, trebuie precizat că toate cheltuielile pentru realizarea monumentului, au generat o adevărată campanie soldată cu o reală competiție, în care diferite instituții, persoane publice și școli s-au implicat ca prin diverse manifestări să strângă banii necesari procurării atât a pietrei de calcar, dar și turnarea în bronz a basoreliefului modelat de arhitectul-sculptor, precum și transportul acestora la locul de asamblare în opera definitivă.

Modelajul basoreliefului a fost conceput de arhitectul italian, în lut, care, după uscare și comentare de către membrii comitetului de inițiativă din cadrul Prefecturii Dâmbovița, a fost turnat ulterior în gips, iar după uscarea acestuia, a fost predat la turnătoria de bronz a Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu. Astfel, după realizarea turnării în bronz, Monumentul Eroilor de la Mănăstirea Dealu a fost dezvelit la 7 iunie 1925 cu mare fast, și cu participarea atât a prefectului județului Dâmbovița, a unui mare număr de cetățeni ai orașului Târgoviște, cât și a elevilor, cadrelor militare, instructori și ofițeri-profesori ai Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, dintre care amintim aici pe generalul Marcel Olteanu și generalul Rujinski. Mai trebuie amintit aici, faptul că în timpul cuvântărilor, un avion pilotat de căpitanul Zapan Grigore, unul din absolvenții primei promoții, a survolat deasupra liceului militar și a monumentului eroilor.

Este imperios necesar să amintim două nume de eroi, care, prin cele întreprinse, au devenit pentru generațiile de elevi ai Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu și care au urmat, un exemplu pilduitor: profesorul Ion Grămadă , care preda limba germană și militarul de carieră, căpitanul Ioan Coravu (1896-27 iulie 1917, Mărăști, osemintele îi sunt depuse în incinta Mausoleului de la Mărăști), căzut la datorie în luptele de la Mărăști, în timpul asaltului pornit de pe Dealul Teiului, în fruntea companiilor 9 și 11 din cadrul Regimentului 22 Infanterie Dâmbovița.

Ion Grămadă, s-a născut la 3 ianuarie 1886 în satul Zaharești, județul Suceava. A urmat liceul din Suceava cu mari greutăți materiale, perioadă când și-a făcut debutul literar, apoi a urmat cursurile universitare de istorie și geografie la Cernăuți, iar după o călătorie de documentare în Italia , susține doctoratul în litere la Viena. Intrând în societatea „România Jună”, se preocupă de istoricul acestei societăți studențești, pentru ca la începerea războiului mondial în 1914, să treacă în România, acționând la promovarea ideii pentru Unirea tuturor românilor. În anii neutralității a predat limba germană la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, iar în momentul intrării României în război a solicitat cu insistență să fie primit ca voluntar în rândurile combatanților. A fost comandant de pluton, fiind cunoscut pentru modul în care își îmbărbăta camarazii: „Nu vă temeți băieți, că neamțul trage în urma noastră, dacă mergem înainte. Tot înainte!”.

Ion Grămadă a căzut la datorie în luptele de la Cireșoaia la 27 august/9 septembrie 1917, osemintele fiindu-i reînhumate ulterior în 1926 în cimitirul din Suceava. Despre eroismul bucovineanului, marele istoric Nicolae Iorga scria în Neamul Românesc , în nr. 249 din 11 septembrie 1917: „Ofițerul bucovinean, Ioan Grămadă care a murit luptând eroic era un om frumos și zdravăn, pe care natura-l împodobise cu o minte aleasă. Poate între toți tinerii din țărișoara lui nu era unul care să-l întreacă. Bun cunoscător al trecutului nației sale, el era și un scriitor de chemare, știind să dea viață prin farmecul formei bogatului material pe care-l aduna răbdător. Articolele lui, strânse, mi se pare, și într-o broșură despre închinarea Bucovinei către Austria și despre nunta Domniței Ruxandra a lui Vasile Lupu arată toate însușirile unui istoric de talent deosebit. Pentru doctoratul său la Viena pregătise o întinsă lucrare despre Românii la asediul din 1683 al acestei cetăți, care va rămâne neisprăvită și poate se va pierde. Vorbind frumos și cu căldură, era un profesor ascultat și iubit. Ce era în inima lui, ori la ce l-ar fi silit viața a dovedit prin moartea lui de viteaz”.