Tableta de vineri: Cornel Mărculescu – Ion Heliade Rădulescu și saga bustului său din Târgoviște

Ion Heliade Rădulescu, s-a născut dintr-un tată român și o mamă grecoaică, la 6 ianuarie 1802 Ioan (Ilie) Rădulescu, ca fiu al polcovnicului Ilie Rădulescu (colonel în armata rusească) și al Eufrosinei, fostă Danielopol. Încă din primii ani de școală, Niță și-a luat numele de Heliade, devenind ulterior unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai culturii dâmbovițene. Educația și-a început-o  împreună cu dascălul Alexe în greacă, limba maternă a mamei, pe cărți religioase precum Psaltirea și Octoihul, și a continuat-o în limba română, având ca dascăl pe călugărul Naum Râmniceanu de la Biserica Sfântu Niculae din București. Ulterior, Heliade a învațat la Școala grecească a Academiei Domnești de la Schitu Măgureanu, înființată de Lambru Fotiadi și condusă de Veniamin de la Mitilene, unde a studiat între anii 1815-1818 noțiuni de matematică, poezie, filozofie și gramatică.

După această etapă, Heliade împreună cu alți colegi se mută la Școala românească de ingineri hotarnici de la Colegiul Sfântu Sava, fiindu-i elev lui Gheorghe Lazăr, iar după retragerea acestuia, Ion Heliade Rădulescu a redeschis școala preluând conducerea acesteia, unde a predat între anii 1820-1827, gramatică, retorică, filozofie, astronomie, aritmetică, geometrie, trigonometrie și algebră. În 1827, a înființat împreună cu Dinicu Golescu Societatea Literară, iar începând cu anul 1828, Ion Heliade Rădulescu a editat  la tipografia Samuel Filtsch din Sibiu lucrarea metodică Gramatica Românească, după un model al gramaticii franceze, în care susținea înlocuirea alfabetului chirilic (slavon) cu cel latin, eliminarea semnelor de scriere prisositoare, scrierea fonetică și milita pentru dezvoltarea limbii române ca instrument al emancipării naționale.

În aprilie 1829 Heliade fonda și începea să publice la Târgoviște primul periodic în limba română din Țara Românească, Curierul Românesc, broșură care a continuat să apară timp de trei decenii. Domnitorul Alexandru Ghica (1834-1842) l-a ajutat să-și tipărească Tabelele cu caractere latine necesare învățământului, numindu-l pe Heliade Rădulescu epitrop al școalelor. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1842-1848), Heliade a deținut și funcția de director al Arhivei Țării Românești în perioada 1843-1848.

După revoluția de la 1848, Ion Heliade Rădulescu s-a stabilit la Paris, unde și-a scris Memoriile despre Revoluție, iar în  anul 1851 s-a retras împreună cu familia în insula Chios, locul natal al mamei sale, unde a început să scrie o operă vastă și pe care nu a reușit să o ducă la capăt, Istoria critică universală, din care i-au fost publicate postum două volume. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se înscriu O noapte pe ruinele Târgoviștei care aparține genului de poezie a vestigiilor și Sburătorul, poem de factură mistică și de inspirație mitologică și folclorică.

Spre sfârșitul vieții, Ion Heliade Rădulescu, devine primul președinte al Societății Academice Române (1867), iar în 1870 încerca cu ajutorul lui Ioan D. Rădulescu, inaugurarea unei librării la Târgoviște, an în care, din nefericire, se stingea din viață soția poetului.

Ion Heliade Rădulescu s-a stins din viață la București în data de 27 aprilie 1872, fiindu-i organizate funeralii naționale la biserica Mavrogheni, unde au luat parte peste 10.000 de oameni și personalități, printre care și Christian Tell, Nicolae Golescu, Petrache Poenaru, Cezar Bolliac, Petru Cernătescu, Esarcu, Bogdan Petriceicu Hașdeu.

În anul 1902, în lunile februarie-august, s-a desfăşurat o corespondenţă fructuoasă între Primăria Târgoviște şi Prefectura județului Dâmbovița, Serviciul Tehnic Judeţean Dâmboviţa şi Primărie, privind realizarea unor lucrări pe bulevardul Carol I, printre care şi un rond, în punctul Ciocârlan, în care se putea așeza una din statuile sau busturile „ proectate a se ridica oamenilor iluştri născuţi în Târgovişte”: o statuie ce includea și bustul lui Ion Heliade Rădulescu, realizat în marmură albă de sculptorul Frederick Storck (1872-1920), fostul elev al lui Rodin. Prefectul judeţului Dâmboviţa Constantin I. Nicolaescu care era şi preşedintele Comitetului de iniţiativă pentru ridicarea în Târgovişte a unui bust a lui Ion Heliade  Rădulescu, îi comunica primarului oraşului Târgovişte, L. Petrescu că imediat după 3 aprilie 1902 când fusese aprobat fondul pentru construirea bustului el încheiase un precontract cu sculptorul bucureştean Storck pentru execuţia acestuia care trebuia să fie gata până la 25 septembrie acelaşi an. La sfârșitul primului război mondial, bustul lui Heliade Rădulescu a avut de suferit ca urmare a pagubelor și stricăciunilor trupelor de ocupație austro-germane, așa cum reiese din spusele inginerului orașului, Ștefan Sachelaride, acesta întocmind la 9 februarie 1920 un act de expertiză și înaintat Administrației Financiare Dâmbovița, prin care lucrările pentru refacerea bustului însumau 12.000 lei.

După al doilea război mondial, armata sovietică a dat jos bustul lui Heliade Rădulescu după ce l-au ancorat cu cabluri de un tanc. Bustul a fost recuperat și ascuns de localnici până în anii ’60 ai secolului XX, când, după plecarea sovieticilor bustul a fost reamplasat în vechiul parc al Mitropoliei, alături de alți „dislocați”: Ienăchiță Văcărescu, Vasile Cârlova și Grigore Alexandrescu. La începutul anilor ’70 ai secolului XX, bustul lui Ion Heliade Rădulescu a fost mutat definitiv în scuarul din fața Primăriei Târgoviște, unde există și astăzi. O copie în ipsos realizat la scara unu pe unu, a bustului lui Heliade Rădulescu executat de Frederick Storck, a constituit, potrivit spuselor lui Alexandru Busuioceanu, un prețios material didactic la Școala de Belle-Arte din București, unde Frederick Storck a activat mai bine de 30 de ani.