În decursul timpului, crucile din piatră au avut și funcții utilitare, fiind folosite ca punct de referință în orientare și hotărnicii, sau pentru ctitorirea unor biserici, intrând în toponimia locului. Fiind situate de obicei pe marginea drumurilor, ele marchează și astăzi vechile drumuri comerciale dispărute. Astfel în județul Dâmbovița există numeroase monumente de acest fel, ele grupându-se în special în jurul Târgoviștei, veche capitală și reședință domnească, și pe valea Dâmboviței, aceasta explicându-se prin faptul că pe acolo trecea vechiul drum comercial spre Transilvania. De asemenea, cruci mari din piatră de hotar se mai găsesc în județul Dâmbovița, în localitățile Băleni, Bolovani, Bucșani, Răzvad Săcuieni, Valea Voievozilor, Văcărești, Viforâta.
Crucea din piatră din Băleni Români, este menționată într-o carte de hotărnicie din 1665 a moşiei Băleni, care arată însă vechimea relativă a ei, deoarece crucea exista la acea dată, fără să se cunoască când şi de cine a fost ridicată. În acest act de hotărnicie se menționează: „a doua trăsură tras-am până în mijlocul câmpului, pe la Crucea de Piatră “. O altă descriere a Crucii de Piatră o face în anul 1871 învățătorul Nicolae Simionescu de la Şcoala din Băleni Români, într-un răspuns la un chestionar arheologic al Ministerului Instrucțiunii Publice : „…în această comună se mai află o cruce de piatră înaltă de un stanjen şi jumătate (cca. 3 m), lățimea şi grosimea este pătrată de o palmă şi in pat de mână şi această cruce este pusă în piua ei tot de piatră scrisă cu litere mari…este aşezată în marginea satului spre miazăzi la sfârcul izvorului unui heleşteu al domnului Băleanu şi această cruce , după informațiile moşilor noştri , zice că ar fi fost ridicată de tătari…”.
Crucea din piatră Nicolae Simionescu (1846-1937)
Nicolae Simionescu (15 iunie 1846 – 23 decembrie 1937), fiul preotului Simion, a fost primul învățător din comuna Băleni, încă din timpul lui Alexandru Ioan Cuza. A urmat Şcoala primară nr. 2 din Târgoviște, unde a avut ca dascăli în clasa I şi a II-a pe Niță Fussea, în clasa a III-a pe Alexandru Borzescu şi în clasa a IV-a pe Mihalache Petrescu. În 1862 a terminat Şcoala primară, iar între 1863-1865 a funcționat ca învățător la Şcoala din Băleni Sârbi. Începând cu 1865, Nicolae Simionescu a condus timp de 30 de ani Şcoala din Băleni Români (1895).
Crucea din piatră din Bucșani, are o situație aparte, în sensul că aceasta se află astăzi în cimitirul din parohia Bucșanilor fiind nemarcată și parcă lăsată uitării. Nu se cunosc motivele pentru care a ajuns aici și nici de ce aceasta este trunchiată, păstrându-se din păcate doar o mică parte din ea. Din ceea ce a rămas din crucea din piatră, amplasată direct pe pământ, se mai poate distinge astăzi, doar următorul text: „Întru nume (le) tatălui și cu ajutorul fi (ului) și cu puterea…” continuarea firească fiind pentru crucile de hram ale bisericilor, formularea… „ridicatu-s-au această sfântă…” (biserică sau după caz, troiță).
Crucea din Bucșani
Se pare că această cruce datează tot din timpul domniei lui Matei Basarab, iar cel care a comandat-o este marele clucer, Badea Bucșanu (căsătorit cu Jupâneasa Bălașa, fiica marelui ban Neagoe Săcuianu), pentru troița care a precedat vechea biserică din Bucșani și despre care Nicolae Iorga a păstrat în scrierile sale, însemnările privind textul vechii pisanii din piatră datată din 27 noiembrie 1664 și care astăzi nu mai există din păcate: „… Și lor fostu-s-a ziditu această … Nostru și au fost pus hramul Sfânta…iar eu Badea vel cluceriu, fiind învechită…și sfinții arhangheli”.
Crucea din piatră din Valea Voievozilor, comuna Răzvad datată 8 ianuarie 1635, este cunoscută drept „Tocmeala lui Matei Basarab”, aceasta marcând un drum dispărut din jurul orașului Târgoviște, având în vedere poziția ei actuală. Crucea surprinde prin dimensiunile ei, având 3,50 m înălțime, 0,47 m, 0,32 m. Pe cruce atât pe fațada frontală, cât și pe cea laterală, este înscris următorul text, în limba slavonă: „Adecă eu robul lui Dumnezeu Matei Basarab voevod Țării Românești văzânda-domnia mea plânsoarea săracilor care au vii la Târgoviște că se asupresc de viniriceari și li s-au stricat leagea altor domni bătrâni, iară domnia mea m-am milostivit de am pus legătura, cine va fi viniricear, va lua vanma bani 30 și plocon de nume bani 12, iar vas și parpar ori vin la pimnița nu va plini, căci au fost iertați și am pus domnia mea și blestem de acum înainte, care va fi domn pre urma noastră și nu va cinsti și va strica această tocmeală, ori va călca acest blestem să fie afurisit de vlădica Hristos și să fie blestemat de 318 oteti și să fie cu Iuda și cu Aria într-un loc de vecie, Amin. Va leat 7143 -1635- ghenarie 8”. La partea superioară a crucii, este dispusă într-un medalion central stema Tării Românești, de tip heraldic, ce include acvila cruciată. Ceea ce este de remarcat la această cruce de drum, este faptul că se consemnează un privilegiu domnesc (scutire de taxe pe vii), acordat orășenilor din Târgoviște, un aspect care de regulă, este precizat doar în documente.
Crucea din piatră din interiorul curții parohiale a Bisericii Albe din Târgoviște, sau cum era cunoscută odinioară a fi „mahalaua județului”, ori „Biserica ce se zice județeasă”, a fost ridicată în anul 1653, comanditată tot în timpul domniei lui Matei Basarsab (1632-1654). Aceasta are o anumită însemnătate pentru orașul Târgoviște, deoarece se considera că avea menționate privilegiile acordate orașului, cu scopul de a se realiza o paralelă cu orașul Câmpulung. Iată textul înscris pe cruce: „Întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt și întru ajutorul sfântului hram sfintei Uspenii și în zilele lui Io Matei voievod truditu-m-am eu rubu lui Dumnezeu Radu (iz)bașa i Rada soția , Andrei, Mihaiu, Negoi, Oprea, Voia(?), Paraschiva, Voicu Nicula, Tatul”. Pe latura de sud a crucii sunt înscrise „Radul Maria, Anghel, odihnesc oasele pristăvitului Voicu m(ese)ța marte 2 vă leat 7161(1653)”.
Facebook
WhatsApp
TikTok
