TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Un altfel de bilanț în aceste vremuri tulburi

Am foarte multe de învățat și, la fel, foarte multe de recapitulat, de ținut minte. Mai ales de ținut minte… De aceea mi-am întocmit caiete cu note, însemnări, idei sau întâmplări. De exemplu, nu aveam cum să nu îmi notez ce mi s-a întâmplat în vara lui 2018. Trebuia să merg în „Tabăra FII AI ROMÂNIEI”, organizată de Asociația NEAMUNIT în Făgăraș – cuib al luptătorilor anticomuniști. Punctul de plecare spre tabără era locul unde își potrivesc ceasul biologic membrii filialei din București, biserica Schitului Măgureanu de lângă Herăstrău.

Dar aveam o problemă, la momentul acela, singurul punct de reper pe care îl aveam în București era stadionul Dinamo. Vorba dictonului: DOAR DINAMO BUCUREȘTI! Am încercat să folosesc aplicația „Hărți”, dar m-a depășit, mai mult m-a încurcat. Nu am fost prea aspru cu nepriceperea mea. Mai rău e că ditamai STS-ul n-au fost în stare să îi localizeze pe medicii prăbușiți cu avionul în Munții Apuseni. Veșnică lor pomenire! Așa că am luat-o la pas, ca pădurarul prin pădurea de blocuri a Bucureștiului. Am văzut un tânăr apropiindu-se și am zis să-l întreb cum ajung la Schitul Măgureanu. Stupoare! N-am apucat să spun decât: Salut! Spune-mi te rog… că tânărul m-a întrerupt. Era străin, vorbea în engleză. I-am urat o zi bună și am dat să plec, la care el mă oprește și mă întrebă (în engleză, bineînțeles) unde vreau să ajung că poate știe să mă ghideze. Măgureanu church, îi spun eu! La care el se întoarce spre direcția din care venise și îmi spune: Straight, straight, six hundred meters, then turn left, straight again and you will hear church songs ( Înainte, înainte, 600 de metri, apoi o iei la stângă, tot înainte și o să auzi cântecele bisericii).

Ce să mai spun! Pe traseul descris, tânărul acela bate oricând orice GPS sau Waze-ul. Așadar,  în era digitalizării încă scriu cu cerneală pagini întregi. Foșnetul ușor al peniței pe foaie chiar nu e o metaforă. Te simți într-un fel, vorba unui prieten.

Aceste caiete le asemăn cu pasajul din cartea „Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări incomode” în care, vorbind despre lemnele pentru iarnă, Steinhardt spunea: „strânse din timp și stivuite cu grijă”. Sunt mândru de ceea ce am stivuit în caietele mele. Cu privire la multe informații sau împrejurări concrete ale vieții bat lejer „Gugălul”. E un fel de drum al autodidactului despre care vorbea Giovanni Papini în „Un om sfârșit”. Nu-i puțin lucru, e ceva…

La toate acestea îi adaug și pe oamenii care m-au ajutat să mă zidesc. De aceea vă dau un sfat, o idee, o părere, spuneți-i cum vreți, luați-o în considerare sau nu. Știu că la aniversări e obiceiul să așteptăm să primim urări, dar măcar din când în când e bine să facem invers. De ziua aniversară să sunăm noi, să dăm un mesaj celui/celei/celor care ne-au zidit. Un părinte, o bunică, un profesor, un prieten… Și de ce nu, fix în ziua aniversară să facem un drum atipic, paradoxal, la cimitir. Să nu-i uităm, să nu ajungem ca acum când privesc la știri și văd că cei care s-au săvârșit în această perioadă au devenit un număr într-o statistică. „Al doilea, al treilea, al patrulea deces…. cauzat de covid 19.”

Se apropie aceea perioadă din anul bisericesc – pe care trag nădejde și sper din tot sufletul să o pot trăi în biserică – în care Hristos Dumnezeu rezolvă cea mai mare problemă din istoria omenirii – moartea – , prin Înviere. Biserica e alt loc care mi-a însemnat viața, locul în care am învățat că în viață nu e despre diplomație, despre „hai că vedem noi cum facem…”, ci despre mărturisire și curaj. Mă gândesc acum la cazul lui Iuda și teoriile cu privire la motivele trădării făcute de el. Diplomația oferă o explicație sau justificare pentru fapta sa: „Da, am fost la cărturari, dar… ; Da, am luat 30 de arginți, dar stați să vedeți… ; Da, i-am dat sărutare pe obraz, dar de fapt…”.

Diplomația oferă justificare pentru orice, dar în cazul lui Iuda concluzia e simplă: „Nu ține, mă pramatie, ești un trădător.”

Acesta-i miezul lucrării mele. Dacă aș fi drept și cult și bun și blând și plin de bunăvoire și înzestrat cu numeroase însușiri și distinse calități, dar curaj nu aș avea, binefacerile oferite de celelalte binecuvântări s-ar spulbera instantaneu. Am putut constata în aceste zile ținute sub spectrul situației de urgență, că sarea pământului e curajul.

Până data viitoare îl rog pe Hristos să mă țină de urechi, pentru că altfel îl vând ca Iuda.

 

 

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro