TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Temperatura ca și criteriu de selecție

-Mami, de ce nu o lasă pe tanti să intre în magazin? – Are temperatură! –Păi și eu de  Crăciun aveam temperatură și tot am mers cu tine la cumpărături… – Hai taci, că avem treabă…

Adaptând la vremea de acum un vechi proverb, mesajul „brend” de țară nu ar mai fi „România, grădina Carpaților” ci ar suna cam așa: „Arată-mi ce temperatură ai, ca să îți spun dacă ai Covid.”

Impunerea verificării temperaturii înainte de intrarea într-un supermarket sau instituție a devenit evenimentul principal al săptămânii acesteia. Toate discuțiile și dezbaterile publice se învârt în jurul acestui subiect. În timp ce din punct de vedere științific și medical lucrurile nu sunt perfect lămurite cu privire la noul corona virus și evoluția lui simptomatică, la nivelul autorităților conducătoare, lucrurile sunt clare: dacă temperatura corpului îți este de 37,3 grade ești suspect de infecție cu corona virus. Nu mai contează că și alte afecțiuni sau chiar stări naturale, conforme cu legea firii umane produc o creștere a temperaturii de până la 37,3 grade, pecetea ți-a fost pusă. Ești suspect de covid și de asta nu te mai poate scăpa nimeni. 

Dacă ești descoperit „că ai temperatură”, lumea te va privi imediat cu alți ochi. „Noul dușman al poporului” care în loc să stea acasă, vine la magazin să îi îmbolnăvească pe toți… Degeaba ar încerca „un suspect” să spună că „a avea temperatură” nu înseamnă automat că ai Covid, degeaba ar aduce argumente medicale, declarații ale medicilor. Pentru opinia publică toate acestea nu contează, iar pecetea rămâne. Și pentru că diverse surse de informații au transmis și concluzia că s-ar putea ca acest virus să nu fie eliminat niciodată din spațiul public, pecetea s-ar putea să rămână pentru totdeauna. În minunata lume nouă se prea poate să asistăm la o sentință de genul: vezi că pe vecinul, anul trecut, l-au găsit cu temperatură la supermarket… Și ai văzut ce au zis ăia la televizor, că de Covid s-ar putea să nu scăpăm niciodată. Ai grijă!

Eu, personal, nu dezbat aici legitimitatea impunerii verificării temperaturii corpului, nici nu o să mă refer la mega-scandalul care s-a întâmplat la supermarketul din București și care a fost capul de afiș al tuturor agențiilor de presă și știri. Cu privire la acel incident, doar atât întreb, cei doi angajați care verificau temperatura la intrarea în supermarket sunt cercetați pentru neglijență în serviciu și zădărnicirea combaterii bolilor? Pentru că în imaginile difuzate se vede că domnii cercetători ai temperaturii nu purtau mănuși, iar măștile le purtau mai degrabă ca pe o eșarfă și nu așa cum scrie la lege. Întreb…

Mă raportez cu neîncredere la impunerea acestui parametru de temperatură, pentru că el generează, etichete și stigmatizări. Și știm din istorie că stigmatizarea oamenilor e mai rea decât febra. Să fii judecat din cauza temperaturii corpului, asta nu-mi place. Pentru că așa cum am spus mai înainte și mai ales în contextul în care noul virus încă este învăluit de mister – nu se știe sigur cum și de unde a pornit și faptul că încă nu s-a descoperit un vaccin împotriva-i – plus sutele de teorii ale conspirației care au fost lansate, toate aceste lucruri, cumulate, deschid larg ușa pentru stigmatizarea oamenilor. Nu, nu sunt nici kafkian, nici orwellian. Pur și simplu văd reacțiile din jur și asta m-a făcut să ajung la această concluzie. Raportat la acest articol, dacă ar fi să fiu etichetat cumva, aș spune că sunt pompilian

Despre impunerea verificării temperaturii nu comentez, pentru că, pentru mine, nu este ceva nou, ceva nemaiauzit până acum. Nu-i pentru prima dată în istorie când omul depinde de termometru. Așadar, apariția termometrului ca reper în spațiul public  nu m-a luat prin surprindere. Și asta pentru că am citit „OCNA… CE BINECUVÂNTARE!” a  Evgheniei Ghinzburg și teribilele și tulburătoarele „POVESTIRI  DIN  KOLÎMA” ale lui Varlam Șalamov. Iată ce scria Evghenia, deportată în Siberia: 

„-49 este lucrul cel mai rău care se poate întâmpla. Pentru că abia începând cu -50 intră în acțiune umanismul oficial al unității sanitare sovietice. -50 de grade este deja o zi în care ești scutit de muncă, nu trebuie să mergi în pădure la doborât de bușteni seculari cu unelte boante. Dar ca să obții scutirea, trebuie să-l convingi pe gardianul numit Pistruiatul că da, sunt chiar -50 de grade, nu -49.

-Uite, priviți de pe partea asta! Se vede clar, -50, spun eu, ridicând un chibrit spre coloana de mercur care licărește. 

Pistruiatul, cu noua lui pufoaică albă, vătuită, vine mai aproape aprizându-și bricheta.

-Eu văd exact -49. Marș la muncă!!!”

După un timp, ne va mărturisii că are ordin de sus că e -50 numai când el vede pe termometru minimum -53.”

Șalamov e și mai teribil: „Muncitorilor nu li se arăta termometrul, nici nu era nevoie, pentru că trebuia să ieși la muncă oricât de scăzută ar fi fost temperatura. În plus, veteranii de pe Kolîma stabileau destul de exact intensitatea gerului și fără termometru: dacă respirația era zgomotoasă și greoaie, gerul ajunsese la -50 de grade. Peste -50 de grade, scuipatul îngheța în zbor.”

Știu că ce s-a întâmplat atunci nu se aseamănă la dungă  cu ceea ce se întâmplă acum, dar din exemplele celor doi pătimitori în lagărele din Siberia, putem vedea că temperatura, atât meteorologic cât și medical, într-un fel se simte și manifestă la femei și într-altul la bărbați și, cel mai important, din mărturiile celor doi, noi cei de azi, putem învăța să nu gândim cu… termometrul.

 


Regata Valeriana

Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro