PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Iepurașul, ursul și peștișorul de aur – o fabulă contemporană

 

„Nu mai există o singură idee care să explice tot, ci un număr infinit de esențe care dau însemnătate unui număr infinit de obiecte. Lumea rămîne în loc, dar totodată se luminează” Albert Camus – Mitul lui Sisif. 

Iepurașul și ursul mergeau pe o potecă prin pădure:

-Ursule, să ști că te admir profund, spuse iepurașul alergînd în paralel cu ursul ce se deplasa agale. Forța ta extraordinară dublată de caracterul tău blajin, omnivor, te fac în ochii mei un simbol al demnității. Ești enorm și totodată maiestuos, rangul tău de rege al pădurii este de necontestat și îți mulțumesc că tolerezi un biet iepuraș alături de tine în această drumeție. 

-Vezi tu iepurașule, evoluția mi-a dăruit toate aceste calități pe care tocmai le-ai descris, răspunse ursul cu un aer doct, însă puterea aduce cu sine și povara solitudinii. Îmi este greu să am o relație normală cu ceilalți urși. Desigur, constituția ta firavă te-a ferit de astfel de probleme dar trebuie să ști, că acolo unde există multă forță brută apar riscuri uriașe și de aceea, noi urșii, suntem prinși într-un război rece al suspiciunii și al teritorialității. Ce să mai zic că peste această înfrigurată tensiune mă confrunt în plan personal  și cu un trac paralizant în prezența ursoaicelor. Ei bine, aici iepurașule îți spun sincer că te invidiez, aș renunța într-o secundă la atributele puterii pentru ușurința cu care tu îți gestionezi viață romantică aglomerată. 

-Da, dar să te alegi cu 245 de copii presupune unele responsabili… Ce licăre acolo?  

Schimbă brusc linia discuției iepurașul care deodată, în maximă alertă, se ridică în două picioare cu urechile ciulite. În poienița din fața lor un peștișor auriu se zbătea în iarbă la marginea unui iaz. 

-Ursule, iepurașule, aruncați-mă înapoi în apă și vă voi îndeplini trei dorințe fiecăruia, se auzi din gura rotundă a peștișorului, căci eu sunt înzestrat cu puteri magice mult peste putința voastră de înțelegere. 

Ursul care l-ar cam fi mîncat pe peștișor era în cumpănă, însă iepurașul vegetarian aruncă fără ezitare minunea înapoi în apă. (Autorii acestui gen de poveste cu tîlc ar trebui să explice mai bine cum astfel de ființe capabile de miracole ajung în situații complet neconvenabile, unde sunt forțate să facă oferte disproporționate cu efortul cerut la schimb, în fine.)

-Spune iepurașule, zise peștișorul scoțînd capul din apă

-Vezi-ți de lungul nasului iepurașule, interveni ursul, eu zic primul! Urmă o pauză în care ursul cu ochii dați peste cap se gîndea din răsputeri la o dorință. „Ce să cer pentru a îmi îmbunătății relația cu ursoaicele, dacă tot m-am gîndit la chestia asta recent, mormăi indescifrabil ursul, cine sunt eu, ce mă face special în această lume în care aparent toți urșii suntem la fel, cum aș putea să mă disting în mod absolut?”

-Peștișorule, începu ursul din senin, vreau să transformi toți urșii din această pădure, în afară de mine, în ursoaice!

-Ești sigur?

-Sunt foarte sigur!

Un nor din praf de stele se coborî peste pădure și toți urșii deveniră ursoaice. Între timp, neatent la dorința ursului, iepurașul  frustrat de statusul său de rozător, se gîndea cum să avanseze pe scara socială a pădurii, cum să cîștige respect în competiția selecției naturale. 

-Peștișorule, vreau să îmi creez o nouă imagine, așa că îmi doresc o motocicletă executată pe comandă, pe măsura mea, inspirată din modele clasice Harley Davinson, cu ghidoane arcuite, cu furca pentru roata din față prelungită, cu flăcări pictate pe rezervor, cu detalii cromate și o mică geacă de piele cu inscripția „Born to be Wild”.

Puf! Motocicleta se materializă instantaneu. Rîzînd cu gura pînă la urechi, iepurașul, îmbrăcă geaca și porni în trombă o tură de probă prin poieniță. Ursul nu avea deloc mina cuiva căruia tocmai i se îndeplinise o dorință, mistuit de o dilemă se gîndea: „Dacă află urșii din pădurea vecină că aici la mine sunt numai ursoaice? Nu or să vină ei ca la pomul lăudat? Ce mă fac atunci? Cum o să mă evidențiez?”

-Peștișorule, reveni ursul cu dorința doi, vreau să transformi toți urșii din pădurea vecină în ursoaice!

-Ursule ești sigur? întrebă peștișorul îngrijorat. Este o decizie destul de radicală.

-Sunt sigur! 

Un nor din praf de stele se coborî peste pădurea vecină și dorința ursului se îndeplini. Iepurașul întors cu spițele pline de crengi și frunze de ferigă își reconsidera ideile.

-Peștișorule, m-am cam grăbit cu prima dorință, nu, tu nu ai nicio vină, mi-ai îndeplinit-o perfect, dar vezi tu, nu m-am gîndit foarte bine pentru că motocicleta asta, oricît de frumoasă este, se manevrează cam greu în desișul pădurii. Așa că dorința mea acum este să îmi faci un ATV cu patru roți, pe dimensiunea mea, adaptat la condițiile de deplasare prin pădure, eventual electric și cu o baterie inepuizabilă. Și evident echipamentul de protecție aferent, mulțumesc.

Puf! Apăru tot ceea ce fusese cerut și iepurașul, din cale afară de fericit, luă la o tură prin poieniță noul vehicul. Ursul în schimb era din ce în ce mai încruntat. „Dar dacă se va duce vestea acestui dezechilibru demografic? Cînd se va afla că practic aici sunt două păduri pline cu ursoaice or să vină pînă și urșii polari. Ce e de făcut?”

-Peștișorule, începu ursul cu o voce stinsă privind în pămînt, vreau să transformi toți urșii de pe Terra în ursoaice.

-Ești sigur? se auzi disperat peștișorul, pe fondul chiotelor iepurașului care făcea „opt-uri” cu ATV-ul prin poieniță

-Da.

Un nor din praf de stele cuprinse planeta și toți ceilalți urși… Complet absent de la momentul tenebros ce tocmai se întîmplase, iepurașul, se declară mulțumit cu ATV-ul său.

-Peștișorule  eu sunt bine așa, nu cred că mai este necesară încă o dorință.

-Dar nu se poate, vorbi aproape în șoaptă peștișorul, trebuie să încheiem acum, altfel voi fi legat de tine toată viața prin făgăduința pe care ți-am facut-o.

Iepurașul îl remarcă atunci pe ursul trist și tăcut ce privea meditativ în gol. Se gîndi să facă un ultim act de bunătate nesolicitată în a-l ajuta pe urs să treacă peste blocajul stoic al masculului puternic.

-Peștișorule, fă-l pe urs un iepure falnic să-l prefere la împerechere toate iepuroaicele.

Convins că și-a ajutat noul prieten, iepurașul demară satisfăcut în țiuitul motorului electric. Fragmentul de folclor urban de mai sus provine dintr-un banc auzit în tinerețe, ce avea altă formă și alt final pe care nu mi le mai amintesc, probabil din motive de intoxicare cu alcool.