TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – O trilogie fundamentală

 „Am scos omul sovietic din mine ani de zile, am golit găleți întregi” –  Anna Ilinicina M.

Astăzi, anunț și salut publicarea în limba română a ultimului volum al trilogiei woltoniene despre comunism. „O istorie mondială a comunismului”, așa și-a intitulat Thierry Wolton lucrarea pe care a săvârșit-o în atâția ani câți se dădeau în vremea aceea pentru nimic. 10 ani… În primul volum al trilogiei – Călăii -, Wolton pune accentul pe cei care au urzit și formulat acest odios sistem care a fost comunismul. Nu i-a trecut cu vederea pe niciunul, de la teoreticienii Engels, Marx și Lenin, până la cei care au eliberat Fiara din lanțurile teoriei și au asmuțit-o asupra a zeci de milioane de oameni, dezlănțuind iadul pe pământ. Vă aduceți aminte de ordinul despre care v-am scris în trecut, ordin care mi s-a înfipt în inimă și în memorie: „Pe ei! Rupeți-i pă bandiți!”. Călăii, nici că se putea un titlul mai potrivit. Al doilea volum – Victimele – prezintă modul în care a fost trăit comunismul de cei care l-au îndurat. Dacă citești acest volum vezi ce a însemnat comunismul pentru oamenii din vremea aceea. Foamete, bătăi, schingiuri, deportări… Dar mai ales, la fiecare pagină vezi cadavre. Zeci, sute, mii, zeci de mii, sute de mii… Cine va număra vreodată toate omorurile săvârșite de comunism? Ar tremura Universul de groază… Cred cu tărie că nu e deloc întâmplător faptul că al doilea volum, după ce l-am comandat, mi-a fost livrat anul trecut, pe 28 Mai, fix de sărbătoarea Înălțării Dumnezeului-Om, zi care este totodată și Ziua Eroilor. Iată oamenii care au îndurat comunismul: cei care au fost omorâți, martiri, cei care au supraviețuit, eroi.

Dacă temele primelor două volume sunt cât de cât cunoscute și s-a mai auzit despre ele – depinde și de interesul fiecăruia cu privire la aflarea adevărului despre comunism -, tema celui de-al treilea volum este una care a fost discutată cel mai puțin – aproape deloc – atunci când vine vorba despre comunism. În al treilea volum, Thierry Wolton vorbește despre cei care au ajutat la împământenirea și răspândirea minciunii comuniste și anume oamenii care, deși formați de disciplinele intelectuale în spiritul gândirii științifice, au ales să slujească cu abnegație ideologia comunistă. Oamenii care la întrebarea „ce este adevărul?” au răspuns prompt: „Este comandantul-șef al partidului comunist!”. Iată apusul inteligenței, apusul eticii, spunea Victor Serge într-un articol intitulat „Tragedia scriitorilor sovietizați”, publicat în Franța, în 1947. „În comunism rolul funcțional al minciunii era primordial, iar mulți oameni care erau recunoscuți ca intelectuali și repere în vremea aceea au ales să își piardă nu numai conștiința ci și măsura, prezentând cu pasiune și adâncă obediență față de Partid, minciuna drept adevăr.” Așadar, volumul al treilea al trilogiei woltoniene îi are ca temă principală pe „vulturii care s-au coborât la poiata comunistă să mănânce boabe”. Bineînțeles, se prea poate ca, mai ales în perioada de început a comunismului, un om să fie atras de discursul și teoria acestei ideologii. Dar când vezi foametea, arestările, deportările, împușcăturile, ce motive mai ai să susții și să propovăduiești în continuare ideologia comunistă? Rămâne un mister…

Zeci de scriitori din străinătate plecau în delegație în URSS sau în țările sovietizate, iar la întoarcerea în țările lor în loc să spună că foametea făcea ravagii acolo unde au fost, spuneau că au văzut „oameni liberi, bine hrăniți și sătui”. Ce să mai spui în fața unei asemenea minciuni? Vorba lui Petre Țuțea, rămâi perplex… În apărarea intelectualilor care au servit ideologia comunistă se propune argumentul: „Și ce ar fi putut face aceia, scriitorii, poeții, pictorii? Dacă ar fi vorbit împotrivă s-ar fi schimbat ceva?”. Acestora, Thierry Wolton le răspunde prin prezentarea scrisorii lui Czeslaw Milos către Pablo Picasso, pe care i-a trimis-o în iunie 1956: „Domnule Picasso, în anii în care pictura era distrusă în URSS și în „democrațiile” populare vă asociați numele cu manifestele care slăveau regimul lui Stalin. Dacă sprijinul pe l-ați acordat terorii conta, cu siguranță ar fi contat și indignarea dumneavoastră. Prin urmare e drept să arătăm cu degetul neseriozitatea voastră și ca ea să nu fie uitată de viitorii dumneavoastră biografi.” Se atinsese un asemenea nivel de colaborare, spune Wolton, încât scriitori străini, cunoscuți sau mai puțini cunoscuți, dar toți foarte înzestrați cu talentul scrisului, să meargă în URSS cum treci pe la casierie. Ziarele de dreapta publicau anunțuri: „15 zile în URSS. Atmosferă optimistă!” Curat optimistă… În vremea aceea Călăii omorau și schingiuiau oameni cu zâmbetul pe buze… Argumentul că odată cucerit de ideologia comunistă nu mai există cale de întoarcere, că atât era de fermecătoare încât un intelectual odată prins în mrejele ei nu mai avea cum să scape este demontat de exemplul scriitorului francez Andre Gide. Wolton spune că Andre Gide spală obrazul intelectualilor francezi care s-au lăsat înșelați de comunism. „Cartea sa – Întoarcere din Rusia – este în mod incontestabil un clasic în materie de pocăință intelectuală, de onestitate care învinge conformismul, de curaj care nu cedează în fața terorismului din jur. Gide va plăti scump pasul înapoi, dar măcar a murit cu conștiința împăcată”.  Gide a constatat că în URSS totul era o minciună, fericirea mult promisă și trâmbițată de ideologia comunistă se obținea, de fapt, în detrimentul fiecăruia. „În fiecare dimineață, PRAVDA îți spunea ce se cuvenea să știi, să faci, să crezi, să gândești”. Lumea intrase într-un conformism înspăimântător. Acest eșafodaj nu se poate menține decât prin teroare. Nu cred că există astăzi vreo altă țară în care oamenii să fie mai puțini liberi, mai încovoiați, mai temători (terorizați), mai îngenuncheați.” Andre Gide a avut puterea să rupă lanțurile cu care se legase. Ar fi putut să le rupă și alții… De ce nu au făcut-o? Nu știu. Treaba lor… Cert este că trilogia lui Thierry Wolton este o lucrare de certă valoare istorică, o lucrare pentru care autorul a depus o muncă titanică. Ar trebui citită de cât mai mulți… Dacă nu, să reținem măcar această concluzie: „Anticomunismul este o opțiune fundamental morală!”

Ion  Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.            

 

Distribuie:
corneliu radupopa USRPLUS

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro