Tribut lui Marian Cozma
Întâlnirile, negocierile au luat sfârșit, mâinile au fost strânse. „Habemus guvernum”, deci totul o să fie. Noi nu trebuie acum decât să fim pregătiți pentru binele ce se va revărsa asupra noastră. Așa au zis distinșii aleși. Cum să nu îi crezi? După știrea despre noul guvern, am schimbat liniștit de pe programul de știri pe Digi Sport să urmăresc semifinalele din CUPA EHF/Liga Campionilor la handbal masculin. În urma deciziei Federației Europene de Handbal, în marea sală de la Koln urmau să se întâlnească Paris Saint Germain cu Barcelona și Kiel, campioana Germaniei cu Veszprem, campioana Ungariei și echipa handbalistului român Marian Cozma. Nu spun fostului handbalist, pentru că Marian este, nu a trecut în neființă. Iar când vezi steagul cu portretul său în galeria dinamovistă, alături de cel al lui Cătălin Hâldan îți dai seama că oamenii când mor, trec în veșnicie. M-am uitat la cele două semifinale cu gândul la Marian și la tatăl său…
În prima semifinală PSG – Barcelona, la intrarea echipelor pe terenul de joc, m-a impresionat statura jucătorilor lui PSG. Uriași jucători și cu o constituție atletică impresionantă. În mâinile lor, mingea de handbal părea una de tenis, iar când aruncau la poartă te așteptai ca mingea să se aprindă precum un meteorit, în traiectoria ei spre poartă. 150 de km/h, cam asta a fost viteza medie a aruncărilor la poartă… Când îi vezi pe handbaliștii lui PSG, dacă nu ai știi ce sport practică, te-ai aștepta să-i vezi urcând în ringul de box să-l înfrunte pe Anthony Joshua,campionul mondial la categoria grea, deținător al centurilor WBA, IBF și WBO. Talia impresionantă nu i-a ajutat pe handbaliștii lui PSG să câștige meciul. Deși au început bine meciul, distanțându-se la 3 goluri diferență, ușor, ușor, zvelții jucători ai Barcelonei au echilibrat disputa și după 17 minute scorul era egal, 10 la 10. În momentul în care Barcelona a egalat, antrenorul lui PSG imediat a apăsat butonul te „time-out”. În acel moment, antrenorul lui PSG a părut că apasă un „buton de panică”, simțea că vine tăvălugul. Și tăvălugul a venit. Barcelona s-a calificat în finală, câștigând meciul la 5 goluri diferență, 37 la 32.
A doua semifinală: Kiel – Veszprem a fost un real spectacol pe semicerc. Lupta și îndârjirea jucătorilor la semicerc căpăta uneori aspecte dramatice, de luptă corp la corp, cu dueluri unu contra unu sau unu contra doi, care păreau desprinse din rugby. Kiel, cu un joc de atac și apărare aproape perfecte a dominat prima repriză, pe care a câștigat-o la 5 goluri diferență, 18 – 13. În a doua repriză, după ce antrenorul lui Vezprem a apăsat de două ori „butonul de time-out”, pentru că, practic era nenorocire. 24 – 18 pentru Kiel arăta tabela de joc, iar jocul lui Veszprem scârțâia precum tălpile pantofilor de sport pe parchetul sălii din Koln. Extraordinarul s-a produs și la jumătatea reprizei secunde Veszprem a egalat, 24 – 24 și nu doar că a egalat ci și s-a distanțat la 4 goluri. Kiel, pe modul „am condus atâta timp și acum ce facem” are o tresărire de orgoliu și egalează, 29 – 29. În ultimele 20 de secunde, Kiel are atacul, se aruncă la poartă și… portarul lui Veszprem are o intervenție extraordinară. El ar trebui declarat Ministrul Apărării din sport, nu Virgil van Dijk, fundașul lui Liverpool. S-a intrat în prelungiri. Două reprize a câte 5 minute…. Dacă scorul ar fi fost tot egal după acestea, s-ar mai fi jucat încă două reprize a câte 5 minute, iar dacă egalitatea s-ar fi păstrat s-ar fi trecut la aruncarea loviturilor de departajare de la 7 metri. La fel și în fotbal, loviturile/șuturile de la 11 metri de la sfârșitul meciurilor din fazele eliminatorii ale competițiilor nu se numesc „lovituri de la 11 metri” cum spun unii specialiști, ci „lovituri de departajare”. Prima repriză de prelungiri a fost adjudecată de Veszprem, 34 – 32. În a două repriză, Kiel a revenit în forță și a egalat și a și preluat conducerea, 35 – 34. Ultimul minut, egalează Veszprem. Pe atac, imediat Kiel, marchează. 30 de secunde… Veszprem aruncă la poartă, apără portarul, mingea revine la un jucător al echipei din Ungaria. 6 secunde… 9 metri pentru Veszprem. Toți jucătorii lui Kiel se aliniază cu brațele ridicate în fața semicercului. Un tablou care pare desprins atât din „Stăpânul Inelelor”, cât și din „Urzeala Tronurilor”. Kiel, echipa aflată în apărare, îl au patron imaginar pe Gandalf, care spune: „Nu vei trece!”, iar Veszprem îl au patron imaginar pe Mance Rayder, Regele de Dincolo de Zid, care acum se află în atac încercând să treacă de Zid. Vine aruncarea spre poartă. Un jucător al lui Kiel se întinde și blochează mingea cu fața. E „knock out”, cade întins pe podea, fața îl ustură, îl doare, îl arde, dar știe că s-a calificat în finală. Cred că, acolo, întins cu fața în podea a avut puterea să zâmbească.
Finala Barcelona – Kiel, a fost câștigată de Kiel (29 – 26), iar semifinala Kiel – Veszprem a câștigat inima noastră. Un meci de ținut minte, un meci de povestit generațiilor viitoare. Un meci în amintirea lui Marian Cozma. Veșnică lui pomenire!
ION COSMIN BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților