TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Despre trădare

„Urăsc trădarea și nu îl uit pe trădător!”

Înainte de a ajunge la subiectul principal al tabletei de astăzi vreau să încep cu o știre care   mi-a atras atenția în această săptămână. Pornind de la această știre vreau să readuc aminte verdictul unui om pățit, verdict care asemenea trădării nu trebuie uitat niciodată.

Știrea care mi-a atras atenția am văzut-o miercuri și anunța faptul că în data de 21 octombrie 1997, Petre Țuțea a fost reabilitat de Curtea Supremă de Justiție, actuala Înaltă Curte de Casație și Justiție. Practic, Înalta Curte a arătat prin sentința dată că Petre Țuțea a făcut 13 ani de pușcărie pentru nimic. Culegătorii de citate nu știu nimic altceva decât că… „pentru un popor de idioți”. Citind această știre, mi-au venit în minte cuvintele lui Ioan Tonea din Tiha Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, cuvinte care trebuie săpate în marmură și în paginile cărților de istorie: „EU NU VREAU SĂ FIU REABILITAT, NU VREAU SĂ SE ȘTEARGĂ NIMIC, VREAU SĂ RĂMÂNĂ ACOLO  PÂNĂ LA SFÂRȘITU’ LUMII CĂ ÎNTR-ADEVĂR  EU AM  AVUT  CONDAMNARE  DE 7 ANI PENTRU NIMIC ȘI CA MINE ÎNCĂ SUTE DE MII DE OAMENI, CARE, DUPĂ PUTERILE LOR, N-AU VRUT SĂ ACCEPTE ACEASTĂ MONSTRUOZITATE A SECOLULUI  20 CARE –A FOST COMUNISMU’.”

Mulți dintre cei condamnați pentru nimic în acea vreme au ajuns în temnițe ca urmare a trădării. Nimic pe lume nu-i mai scârbos decât trădarea! În relațiile inter umane, nimic nu doare pe-această lume mai mult decât trădarea. Astăzi scriu despre trădare, pentru că astăzi se împlinesc 2062 de ani la moartea celui mai faimos trădător din istoria omenirii, Marcus Iunius Brutus. La 23 octombrie 42 î.Hr, în urma bătăliei de la Philipi din Macedonia, legiunile romane conduse de Brutus și Cassius – celălalt notoriu partener întru trădare – sunt învinse de legiunile romane conduse de Marcus Antonius. Văzând deznodământul bătăliei, Brutus se sinucide…

Nu întâmplător am început tableta de azi cu știrea despre reabilitarea lui Petre Țuțea, pentru că pornind de la acest cuvânt cheie, reabilitare, putem vedea de ce Brutus rămâne cel mai notoriu trădător din istorie. El, așa cum îl și prezintă Dante în „Divina Comedie”, ar trebui să împartă primul loc pe podiumului infamiei cu Iuda Iscarioteanul, ucenicul care l-a trădat pe Hristos, dar odată cu trecerea vremurilor, am constatat că au apărut din ce în ce mai mulți oameni care s-au grăbit să-l reabiliteze pe Iuda. S-au scornit fel de fel de teorii și alibiuri pentru mârșava faptă a lui Iuda, încât, cu privire la el, lumea e împărțită, pe când, cu privire la Brutus, lucrurile sunt clare pentru toată lumea: „TRĂDĂTOR!”. De aceea spun că Brutus e cel mai notoriu trădător din istorie…

Poate că trecerea anilor va șterge amintirea faptelor lui Iulius Caesar, a războaielor lui cu galii uniți de Vergingetorix sau a altor bătălii la care Caesar a venit, a văzut și a învins. Poate că se va uita cum a aruncat el zarurile și a trecut Rubiconul iscându-se astfel un război civil în Eterna Cetate, poate că oamenii vor uita despre relația lui cu Cleopatra, regina Egiptului, dar istoria nu va uita niciodată aceste cuvinte: „Și tu, Brutus?!”. Din aceste ultime cuvinte ale lui Caesar înțelegem că pe un om care a fost trădat nimic nu îl doare mai tare decât trădarea în sine. Unui om care a fost trădat îi poți face orice, poți să-l rupi în bătaie chiar, pentru că pe el tot trădarea o să îl doară. Doar trădarea, nimic altceva… Priviți și la Caesar, înjunghiat de moarte, cu trupu-i găurit cu pumnale, Caesar nu întreabă de ce, nu strigă după ajutor, el se uită la cel care l-a trădat și îl întreabă: „Și tu?!” A simțit că fatală nu i-a fost una dintre loviturile de pumnal, ci trădarea lui Brutus.

Vă dau și un exemplu de la noi, din România, din care se vede și mai clar cât de dureroasă este trădarea. 1949, temnița de la Pitești, Camera 4 Spital… Niște studenți stau de vorbă. O parte vorbesc, se destăinuie, o parte doar ascultă și își exprimă din când în când compasiunea, empatia și solidaritatea cu cei care vorbesc. La un moment dat, cei care au ascultat ies afară din celulă. După un timp se întorc, iar unul dintre cei care doar ascultaseră, dă ordinul: „Pă ei! Rupeți-i pă bandiți!”. A urmat o scenă cum nici în cele mai cumplite filme de groază nu poate fi închipuită. Cei care vorbiseră mai înainte erau loviți cu pumnii, cu picioarele, cu picioare de scaun sau masă, cu țevi, cu bucăți de lanț. Erau loviți într-un fel care depășește culmile bestialității și ale cruzimii. Toți cei care au scăpat din acest pandemoniu au declarat la unison: „Nu ne durea faptul că eram bătuți, ne durea faptul că ne băteau cei în care am avut încredere, cei pe care îi consideram prieteni și frați de suferință. Asta ne durea…”.

După aceste exemple, pentru mine personal, e clar că nimic nu-i mai cumplit și mai josnic decât trădarea. Trădarea nu trebuie uitată niciodată și mai ales trădătorii. Bineînțeles că există o cale de mântuire și pentru aceștia, dar trebuie să fim foarte atenți la felul în care se pocăiesc. Vorba lui Paul – cel care a transformat mașina de scris în mitralieră: „Nu mă dau în vânt după navetiștii de pe Drumul Damascului.”

ION  COSMIN BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.