TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Comunicate și comunicare

Contextul care domină actualitatea zilelor noastre a adus în prim plan, ca niciodată până acum, instituția specialistului. Mai academic, mai științific ar suna dacă despre un om s-ar spune că e expert, dar se marșează pe denumirea de specialist pentru că sună mai popular, mai accesibil pentru marea masă a profanilor. E un fel de chenoză, adică, specialistul e acel om care coboară din înălțimea slavei științifice până în cele mai de jos ale necunoscătorilor, să explice profanilor, să-i facă pe aceștia să înțeleagă diverse lucruri sau situații care ies din sfera cunoștințelor lor. Specialistul, cum ar veni, se smerește pe sine, iese din laborator, din instituție, din birou și vine să vorbească înaintea poporului sau a celor care așteaptă să fie lămuriți cu privire la o situație sau subiect. La aceasta s-ar rezuma în câteva cuvinte activitatea și lucrarea teoretică a instituției specialistului și din păcate, de cele mai multe ori, din ce am văzut eu până acum, la asta se limitează, la teorie. Paradoxal, pe unii specialiști îi „omoară” practica de a reuși să explice pe înțelesul tuturor o situație, un eveniment, o decizie luată. Bineînțeles, nu-i un musai, se prea poate ca un specialist să dea randament doar într-un laborator sau birou, dar în momentul în care iese să vorbească public el trebuie să vorbească încât discursul lui să fie unul accesibil și ușor de înțeles de către cei care nu sunt obișnuiți cu un subiect sau o situație anume. Dacă nu poate face asta, cred că mai bine ar fi să rămână în laborator și să își continue lucrarea acolo, nu-i nicio problemă și nu i-ar știrbi cu nimic aura, renumele și importanța meseriei sau a funcției.

Asistăm în aceste zile la situații în care instituția specialistului dă din ce în ce mai multe rateuri. Din ce în ce mai mult, după fiecare comunicat sau directivă, date în contextul pandemic, se observă că oamenii nu sunt lămuriți de către specialiști, din contră, rămân și mai nelămuriți. După ce vorbesc specialiștii cu privire la contextul actual, nu apar lămuri ci și mai multe întrebări. Argumentul că această situație e produsă de faptul că oamenii sunt îndărătnici și nu vor să înțeleagă, nu ține. Așa cum virusul nu e o invenție și o conspirație ocultă, la fel, nu se poate spune despre cei care adresează întrebări în contextul actual că sunt toți adepți ai teoriilor conspirației. Multe, foarte multe întrebări adresate specialiștilor nu au nicio legătură cu teoria conspirației, ci sunt de întrebări de bun simț și care nu așteaptă decât un răspuns logic, răspuns care de multe ori întârzie să apară.

La acest aspect fundamental mai are de lucrat instituția specialistului responsabilă de problema pandemiei, la comunicare. Nu merge cu „noi suntem specialiști și așa am hotărât”. În democrație, orice hotărâre sau decizie trebuie explicată. Dacă nu le iese din prima, atunci să repete, să repete chiar până la epuizare. La fel cum un medic lucrează de multe ori până aproape de epuizare în spital, la fel să facă și specialistul care comunică. De multe ori am văzut cum un specialist – și când spun specialist, mă refer și la miniștrii, care chiar dacă nu lucrează într-un laborator, tot specialiști sunt, că d-aia sunt miniștri, nu? – a ieșit în față, a vorbit sau a citit de pe o foaie și a plecat. Păi, stai că nu merge așa… Avem și noi niște întrebări. Această situație au reușit să o „rezolve” repede. Dacă ai întrebări ești încadrat la „conspiraționist” și așa rămâi…

Când vezi cum reacționează la câte o întrebare specialiștii, ai impresia că îți spun: „Da’, ce? Trebuie să îți dau ție explicații?” de parcă ar fi fost întrebați de ce poartă cămașă cu mânecă scurtă sau ceas la mâna dreaptă. E bine pe partea asta cu lupta împotriva pandemiei, dar hai și cu comunicarea, este esențială în democrație, în relația autorități – popor. Ar fi bine să nu mai fie neglijată.

Caz concret, despre cât de important este să fii stăpân pe un subiect, pe o situație, să știi să vorbești, să comunici într-atât de bine încât să înțeleagă și cel care nu știe, sau care are doar o vagă idee despre ceva anume. Anul trecut, după ce am terminat de susținut conferința despre Alexandr Soljenițîn, cineva din public mi-a spus: „Acum înțeleg de ce profesorul american Jordan Peterson vorbește în prelegerile sale despre Soljenițîn.” A înțeles pentru că am vorbit clar și cu sinceritate, elemente esențiale atunci când vine despre comunicare. Și nu, nu am dat acest exemplu ca să mă laud, ci pentru că am considerat că este un exemplu concret care se pliază pe subiectul: importanța felului în care comunici ceva. Eu nu sunt specialist în Soljenițîn, eu sunt prieten cu el, dar asta-i altă poveste…

Așadar, cred că o soluție la tensiunile sociale de astăzi este faptul ca specialiștii să nu se rezume doar la comunicate ci să practice și comunicarea.

Ion Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro