Dicționarul Minunatei Lumi Noi are un vocabular nou. Trebuie să vi-l însușiți repede, căci noul limbaj nu are timp de întârzieri și rămâneți în afară. În această lume nouă în care am pășit mândru, de putem să o numim chiar Epocă de Aur, am intrat deja, nu o mai așteptăm să apară precum luminița de la capătul tunelului, ca în comunism, acum ea este prezentă și se manifestă. Și s-a instalat cu tot arsenalul la nivel global. Am să descriu aici câțiva termeni, pentru a putea ca dumneavoastră să înțelegeți cum funcționează și ce limbaj trebuie să folosiți în această lume nouă.
În primul rând ați auzit de political correctness. Adică despre „corectitudinea politică”. Aceasta este o formulă ceva mai veche, de câțiva ani, și a servit ca teren de pregătire pentru întreg dicționarul Minunatei Lumi Noi. Așa cum în muzică îți încălzești vocea făcând vocalize, trăgând de corzile vocale înainte de a intra pe scenă, tot așa este și această formulă-sintagmă. S-a tras de ea și s-a exersat suficient pentru a face loc unui nou vocabular și, mai ales, unui nou limbaj, care trebuie bine măsurat pentru această nouă ordine lumească în care am intrat. Așadar, prin corectitudinea asta politică îți șlefuiai vocabularul astfel încât să nu produci/aduci nicio ofensă posibilă cuiva. Pragul de sensibilitate la jigniri și ofense a urcat extrem de mult încât să scoți foarte multe cuvinte uzuale din vocabular. Nu vorbesc aici de „prost”, „imbecil” sau înjurătura neaoșă, românească, despre Dumnezeu și origini! Astea sunt complet eliminate, Doamne ferește! Acestea sunt echivalentul dărâmării psihice și somatice ale oricui. Astăzi, dacă înjuri pe cineva cu obidă, riști să-l „dai de toți pereții”. Poate suferi un șoc anafilactic sau un traumatism psiho-cranian atât de puternic încât nu-și mai poate reveni niciodată! Deci, corectitudinea politică nu se referă din start la aceste fenomene atât de grosiere ale limbii. Corectitudinea politică este precum chirurgia oculară. Aici nu are ce căuta fierăstrăul și ciocanul. Aici nici particulele de praf nu au ce căuta în aer. Îți ții respirația când emiți o propoziție politically correct. Strângi puternic mușchii fesieri pentru a nu te trăda nici mutește! Aici ai grijă să nu spui, de exemplu „silă”. Nu, nu într-o propoziție de genul: „îmi e silă de guvernul ăsta!” Este prea mult asta, ține de fierăstrău și grobianism. Chirurgia oculară intră în funcțiune dacă folosești acest termen și într-o propoziție de genul: „îmi este silă de atâta imoralitate!” Nu ai voie să folosești acest termen nici în acest context. Lovești „imoralitatea”! Cel care aude asta va spune: „Vai, dar ce limbaj aveți? Și mai aveți pretenția de a fi…X (aici îți dă meseria, căci ea te definește social în lumea asta, deci profesor, medic etc.). Ăsta e nivelul dumitale? Pff!” și privește scârbit într-o parte. (Citatul de mai sus e real, cu tot cu contextul descris!) Și povestea continuă cu lucruri cu mult mai subtile, cum ar fi să folosești termenii de „negru”, „rău”, „grav”… „mamă”, „tată” etc. Nici nu știți cât de mult poți discrimina și deranja psihic să îți strigi mama sau tatăl în spațiul public! „Mamă, luăm și brânză, sau doar cartofi?” Veți vedea cum o piață întreagă face liniște, întorcând toți capul spre tine în timp ce câteva persoane vor icni de durerea jignirii! Sau, să zicem că sunteți în clădirea UE, la Bruxelles, și, căscând gura la monstruoasa clădire care produce mai nimic, vă scapă un… „mamăăă!” – Veți vedea mâini ducându-se la gură și un vid enorm se va face în jurul dumneavoastră, ca și cum ați fi înjurat admirativ, românește! Ce să faci cu primitivul la muzeu?! Așadar, această perioadă a fost una de antrenament. Ce s-a realizat cu ea la nivel social? O sensibilizare lingvistică a oamenilor. Aceștia au ajuns să aibă grijă ce spun și cum spun și în baie, singuri, așezați pe tron sau sub duș! Cuvintele „doare” precum degetul mic de la picior izbit de colțul patului!
Primul termen analizat este acela de terorist/terorism. Noul dicționar l-ar defini astfel: Terorist = individ sau grup de indivizi nemulțumiți de acțiunile politice sau administrativ-instituționale și își manifestă nemulțumirile prin acțiuni concrete precum: refuză să urmeze sfaturile, îndeamnă și pe alții să adere la acțiunile de nesupunere civică, iar dacă ies mai mulți în stradă sparg geamuri și înjură agresiv etc. Teroristul face exact ceea ce numele său o spune…. induce teroarea la nivelul social. Cine să reziste la asemenea manifestări? Cucoanele leșină dacă te aud spunând „tată”, iar bărbații vor leșina dacă te aud spunând „mamă”. Vă dați seama că vor intra într-un tremens total dacă pui mâna pe un monitor și îl faci guler funcționarului public care îți vorbește cu scârbă. Asemenea acte sunt de-a dreptul impardonabile. Sau să spui în gura mare „că nu te vaccinezi, că tu ești stăpân pe corpul tău”. Aha, deci strigi? Ridici tonul? Vrei să fii auzit și să îți faci adepți? Asta e teroare absolută! „Guantanamo” strigă pe tine!
Al doilea termen este acela de conspiraționist/teorie a conspirației. Se definește astfel: Conspiraționist = individ sau grup de indivizi care critică și nu este de acord cu pozițiile oficiale expuse de politică, instituții administrative. Conspiraționistul este acel individ care oricât de multe probleme ar ridica, oricâte argumente ar aduce, el este în esență irațional și credincios. Deși trăim într-o lume mai mult virtuală decât reală, în care obiectele imaginare au funcție și consistență de realitate, nu îți este permisă nicio constatare rațională, argumentată – de bine, de rău – sau să adopți o poziție care se opune formulării oficiale sau ceea ce spune majoritatea! De faci acest lucru înseamnă că aderi la o teorie inacceptabilă, deci conspiri la buna desfășurare a lucrurilor. Pe timpuri, în comunism, această manifestare se numea „sabotaj” (e adevărat că ar corespunde mai mult teroristului). Ăsta lua o piesă de la motorul tractorului și tractorul nu mai mergea, deci voiai să împiedici economia națională! Sau „mistic”. Misticul, pe lângă faptul că se ruga la Dumnezeu, Iisus sau la sfinți, era și cel care afișa un discurs deviant, corupător de minți. Cea mai gravă combinație era sabotorul-mistic.
Al treilea termen definește Omul Nou al Minunatei Lumi Noi. Este vorba despre infractorul legal. Este interesantă aici modalitatea prin care îl faci, căci acest om se fabrică precum mașina. Simplu, îl iei și îl pui în școala de poliție/jandarmerie sau, modelele superioare, le selectezi minuțios pentru a le introduce în Serviciile Secrete și/sau politică. Iar dintre aceste servicii (vedeți ce denumire politica-corectă are!) avem, slavă Domnului (scuze, mi-a scăpat!), de toate felurile; astea sunt acum precum disciplinele matematice sau filosofice, adică împărțite pe domenii, pe probleme, cu metodologii proprii etc. Așadar, după ce îl selectezi aici – mai sunt și excepții, normal, deși acele „elemente” par a nu fi de dorit, căci „iau în serios meseria/vocația de polițist, om al serviciilor, politician… – începi să-l pui în situații care să îi dea o putere nemăsurată, după care lucrurile merg de la sine. Cum puterea corupe în mod absolut, trenul merge singur. Cea de-a treia categorie, pe lângă polițist, jandarm și securist, este deci cea a politicianului! Aici selecția se face cel mai dur. De aceea rar scapă ceva prin acest ciur. Selecția merge direct la crema-cremelor, la incapabilul absolut care va manifesta din plin puterea asupra teroriștilor și conspiraționiștilor. De ce îi spune infractor legal acestui nou tip de om? Deoarece aceste categorii sunt cele care creează legi pentru ei și iau apărarea infractorilor. De exemplu, să zicem că mergeți pe stradă și unul se repede la voi să vă dea cu o bâtă în cap, cerându-vă banii. Tu te zbați, îi iei bâta din mână, i-o arunci, și, de nervi, te apuci să-l înjuri! Polițistul care vede scena apare „să calmeze lucrurile!” După ce îți spune că „te înțelege” – căci, nu știu dacă ați observat, în țara asta toți funcționarii și funcționărașii „te înțeleg” în revolta ta – îl trimite pe agresor la plimbare, iar ție îți dă amendă că ai adus injurii usturătoare, denigratoare și discriminatoare, provocând leziuni puternice pe creierul infractorului, care nu este infractor, ci victimă a înjurăturilor tale. Sau, când ieșiți seara să duceți gunoiul, vedeți la colțul blocului o grămadă de ceafă-groasă-clătitoasă, cu lanțuri puternice la gât, care râde și se bate pe epoleți cu un alt grup, de polițiști. Din râsetele și din privirile cumplite pe care ți le adresează, căci fac brusc liniște și te privesc cu toții insistent, că cine știe ce spion ești tu, deghizat în ducător de gunoi care vrea să tragă cu urechea la afacerea lor, îți dai seama că ai întrerupt o ședință de lucru acolo. Bagi privirea în pământ, că să înțeleagă acel „nu vă deranjați, continuați, continuați…” și mergi spre gunoiul tău, încercând să te faci una cu el. Apoi, ați observat câte „cazuri izolate” tot menționează presa cu privire la polițiști/jandarmi sau alte „organe” care iau taxe de protecție, amenință, schingiuiesc, fură ca în codru, protejează infractori violenți sau nu etc.? Noroc că acestea sunt cazuri izolate. Multe, dar izolate! Acum, ce doriți, nu generalizați, ce dracu! „Nu sunt toți la fel” este formula complementară lui „vă înțeleg”. Dar, fraților, nici nu trebuie să fie „toți la fel”, adică impecabili sau bestii! Cazurile astea izolate nu au deloc „greutatea” unui act corect. Cum să vă explic asta?
Mă folosesc de exemplul lui Taleb din Lebăda neagră. El dă exemplul curcanului! Și spune următoarele: să zicem că cineva hrănește agresiv un curcan în vederea îngrășării sale pentru a fi bun de preparat în ziua X, când va fi tăiat. Curcanul va duce o viață minunată. Conform statisticilor sale, expuse zilnic pe un grafic scrijelit pe peretele cotețului său, evoluția lucrurilor nu prevede niciun moment de criză, de crash nutritiv, chiar dacă în anumite zile a mâncat mai bine sau mai rău, în altele s-a simțit sătul, iar în altele încă îi mai era foame. Prognozele arată bine. Numai că, într-o zi, graficul coboară complet, căci ziua fatidică X îi dă peste cap calculele și statisticile! Tot graficul s-a șters, modul de a gândi anterior a fost complet eronat! Sondajele, calculele matematice, modelizările și funcțiile de risc au explodat! Ziua X șterge toate zilele ordonate ale îmbuibării. Sau, un alt exemplu interesant, tot citat din Taleb, este cel al unei companii de investiții financiare – LTCM, Long Term Capital Management – (cu un așa nume, cum să nu ai succes?, la fel ca în cazul Democrației, Toleranței, Sănătății Publice…), care folosea expertiza și calculele financiare pentru a garanta ceea ce numele său o spune, utilizând pentru asta numai „oameni de Nobel” în acest sens. Ghici ciupercă ce s-a întâmplat? Toate geniile respective au pălit în fața unei zile X, când totul s-a dus de râpă. Au făcut previziuni exacte – ați văzut ce bune erau calculele – dar asta doar până în ziua X. Atunci a fost ceva, așa, de neașteptat – conspiraționiștii ăștia, ajutați de cine știe ce teroriști – care au sabotat totul! Hazardul, domne, hazardul! Ce, rațiunea nu poate să prevadă toate aceste momente! Exact ca în cazul nostru – al polițiștilor/jandarmilor, securiștilor și politicienilor – oameni de bună credință, care ling sistemul lung, predictibil și exact, sub Lege, dar care mai „scapă” uneori – rar, bineînțeles – dar nu știu cum se face, atât de răsunător că se anulează complet „marile realizări cincinale” ale instituțiilor respective. Eroarea în poliție, securitate națională și politică este atât de gravă încât nu contează nivelul și cantitatea de oameni afectate de erorile de aici; nu poți spune că instituția merge bine, dar că anumiți indivizi (separați, ca la Ponta, între funcție și corp-carne) sunt, de fapt, din „afară” când lucrurile nu merg bine! Infractorul legal este foarte rezistent la aceste lovituri (de imagine mai mult), căci nu are o contra-putere care să-l anuleze sau controleze. Cine să îi tragă de urechi? Cine să li se opună? Când tu nu ai voie nici să înjuri, nici să spargi un geam, nici măcar să-ți strigi mama, nici să fii stăpân pe propriul corp, căci sfincterele te pot trăda oricând, cum ai putea să lupți cu Infractorul legal care este atât de puternic? Ce să-i faci polițistului care apără hoțul și te pune pe tine să plătești? Ce să-i faci jandarmului care îți dă cu bâta în cap că nu porți masca corespunzător și zădărnicești combaterea nu știu cui? Ce să faci securistului care îți știe toată viața și care trage sfori pentru familia sa pentru a ocupa toate funcțiile bine plătite din țara asta, în timp ce închide ochii la cum pleacă garnituri întregi cu avuțiile țării? Ce să faci politicianului care câștigă pe oră cât câștigi tu pe lună sau pe trimestru? Ce să-i faci politicianului ăstuia care e atât de sensibil că nici cu oful gurii nu ai voie să îl mai atingi, ce să mai vorbim de alte oftături, produse cine știe cum? Infractorul legal este Omul Nou al acestei Minunate Lumi Noi. Cyborg și exemplar absolut al evoluționismului darwinist contemporan, perfect adaptat și selectat de natură în vederea ocupării acestei planete sau a altor planete. Dumneata, cel aflat în afara acestei selecții naturale, care nici măcar limbajul acestei lumi nu pricepi, insistă în sărăcie, boală și sclavie! Adio, omenire!
Facebook
WhatsApp
TikTok
