TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Sărbătoarea zilei naționale a sistemului românesc

Când te afli la coadă la taxe și impozite și dai peste nu știu ce blocaj birocratic sau aberație, ți se spune că sistemul este de vină. Când te afli în școală și muncești ca disperatul – ca elev/student sau ca profesor – făcând tot felul de activități inutile, ți se spune că sistemul este de vină. Când vezi că după treizeci de ani nu prea ai autostrăzi sau drumuri asfaltate, căci sunt blocate de studii de fezabilitate sau interese meschine, ți se spune că sistemul este de vină. Când te întrebi de ce avem aceiași oameni din alegeri în alegeri, dar trecând de la o culoare la alta, în funcție de șansele de a ajunge la conducere, ți se spune că sistemul este de vină. Când întrebi de ce sistemul de votare nu ia în calcul absenteismul – și ăsta este un răspuns de vot – sau votul anulat, ți se răspunde că sistemul așa este, ia-l ca atare! Când vezi că o rețea de infractori polițiști a devenit milionară în euro prin jecmănirea unora, sau prin afiliere la o altă rețea de mafioți, nimeni nefăcând mai mult de 5 ani de pușcărie în realitate, fără confiscare a averilor, ți se spune că sistemul juridic permite asta. Când cuvintele care vorbesc despre România – din interior sau din afară – sunt: jecmăneală, furt, corupție, interese egoiste, distrugere a valorilor în mod deliberat, dumneavoastră doriți să îi urăm „la mulți ani!”? Cui adresăm această urare? României care a fost? Cea care și-a ucis în pușcării comuniste eliberatorii sau care au iubit-o? Cea istorică, plină de sărăcie și dureri pentru cei mai mulți? Cea divizată și jupuită de vie de tot felul de alte neamuri? Celei de astăzi? Adică celei cucerite de sistem?

            Dar ce este acest sistem care se identifică absolut cu România? Eu unul cred că România nu mai există! Este stinsă, aflată undeva în străfundurile unui corp posedat de Sistem. Ceea ce vedeam ca înfățișare a fi România, astăzi este de fapt Sistemul. Așadar, ce și cum ar fi acest „sistem”?

            Acum ceva vreme reluam explicația dată de Hayek. Se pare că aceasta este ceva mai complicată. Am să caut altă cale. Probabil ați auzit de Stanford Prison Experiment, din 1971. Reiau pe scurt povestea. Acest experiment – atât de controversat în lumea academică – scoate la suprafață extrem de multe adevăruri despre natura umană. Dar, din punct de vedere politic, iese la suprafață mizeria sistemului. Inițiatorul experimentului – acuzat că a participat el însuși la experiment, deci anulându-i valoarea științifică – a examinat îndelung o seamă de persoane tinere sau mature, fără cazier juridic sau alte antecedente penale, oneste, care își câștigau existența în mod corect etc. Le-a propus să intre într-un experiment-joc. Adică timp de câteva săptămâni să joace rolul unor personaje dintr-o pușcărie. A apelat chiar la pregătirile formale bine cunoscute de dinainte de încarcerare – fotografiere, înregistrare, schimbat haine etc. Subiecții au fost împărțiți în pușcăriași și gardieni. După numai 62 de ore, totul a luat-o razna. Abuzul de putere al gardienilor și intrarea în psihologia victimei agresive a pușcăriașilor a dus la instaurarea unei isterii în masă. Adică întreg corpul subiecților s-a comportat exact ca într-o pușcărie adevărată. Rolurile nu mai erau roluri, ci adevăruri. Punerea în sistemul respectiv a scos la iveală o latură umană reală. Cine a catalizat acest lucru? Sistemul!

            Acum, gândiți-vă la cele spuse la început. Este România o țară sau un sistem astăzi? Doriți să spuneți că în treizeci de ani am avut parte de politicieni sau alegeri care să scoată ce este mai bun în noi? Am adus vreodată schimbarea? Ce am schimbat? Pușcăriași cu gardieni și invers! Sistemul a rămas nealterat! Așa că în curând să nu uitați că participăm din nou la susținerea sistemului. Măcar să avem decența de a nu mai striga sus și tare că vom aduce schimbare! Oamenii sunt aceiași – buni, răi – dar sunt așezați pe postul de gardian sau de pușcăriaș și indiferent cum ar fi naturile lor, la suprafață va ieși exact comportamentul adecvat unei pușcării! Păcat că nu încercăm să experimentăm și altceva. O adevărată universitate sau o adevărată lume a culturii. Sau o lume a sfinților, de ce nu?!

            Așadar, ce aniversăm? Dacă am privi în față adevărul, atunci am vedea că doar o meschinărie. Am auzit pe mulți spunând că „măcar de Ziua Națională să lăsăm criticile deoparte și să încercăm să fim mai buni!” Auzi tu, să fim mai buni?! Cum arată „bunătatea” asta? Când dormim suntem buni! Când stăm la masă și nu ieșim din casă suntem mai buni, când ne prefacem o zi pe an că totul este perfect în țara care merită un tort/colivă și o coroană mortuară adresată unor eroi pe care îi ignorăm restul anului sau, mai rău, îi călcăm în picioare? Fățărniciile acestea nici măcar pământul nu le mai suportă. Așa că cel mai cinstit gest ar fi acela de a pune capul în pământ, a scuipa în palme și a pune mâna pe bici pentru a ne aplica lovituri usturătoare. Iartă-ne, țară, că ne-am bătut și ne batem joc de tine în continuare!

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro