Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de luni, nr. 3704
17-1-2022

TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Regulamentul militar

    Am să comentez puțin câteva idei expuse de Julien Benda în cartea sa, Trădarea cărturarilor. Mi-am adus aminte de cartea aceasta cu ocazia „contactului” susținut pe care l-am avut în această perioadă preapocaliptică cu lumea funcționarilor statului. Autorul francez amintește încă de la început o secvență trăită de Tolstoi în tinerețea sa, ca ofițer. Tolstoi vede un alt ofițer care lovește cu bestialitate un soldat care ieșise din rând și-i spune (Tolstoi): „Nu ți-e rușine să te porți așa cu aproapele tău? N-ai citit Evangheliile?” Iar camaradul ofițer îi răspunde: „Iar tu nu ai citit regulamentele militare?”

    Secvența aceasta este emblematică pentru ființa umană dezumanizată. Este în această poveste o situație arhetipală care descrie diferența dintre puterea sacră și puterea lumească. Unii s-au grăbit chiar să o interpreteze aducându-l pe însuși Iisus ca argument. „Dați Cezarului ce e al Cezarului!” Adică, atât timp cât sunteți în lume, respectați regulamentul militar! Oare până unde merge această chestiune ruptă de puterea dumnezeiască? Până la moarte, aș putea spune. La Auschwitz sau la Kolîma au existat mii de bestii care îți dădeau cu bocancul în ficat ca să stai în rând. Și te puneau să repeți regulamentul care spune cum să stai ordonat în coloană! Când războiul s-a terminat sau când Stalin a murit și au încercat, de fațadă, să șteargă urmele bocancului de pe fața oamenilor, fie la Nuernberg, fie…. nicăieri, căci ororile comuniste nici astăzi nu sunt condamnate cum trebuie, au început să condamne bestiile respective care se apărau toate cu aceeași propoziție: „Eu doar am respectat ordinul, eu am făcut ce spunea regulamentul militar”. Aveți impresia că nu mai avem de-a face cu așa ceva astăzi? Când mergi la magazin și gardianul îți cere o hârtie, numită frumos de oamenii cu cap și „ausweis”, sau când mergi la bancă sau aiurea, la Primărie, de exemplu, și expui situația disperată în care te afli, iar funcționarul îți spune că „te înțelege, dar regulamentul nu îi dă voie”, înseamnă că ești în aceeași melodie. Mai mult, ți se spune că „ești liber, cât se poate de liber, adică ai libertatea să te vaccinezi și după aceea poți să intri în magazin să-ți cumperi pantofi, iar dacă nu faci asta, ești liber să nu intri în magazin!” Iar lor li se pare că nici măcar constrângere nu e aici, ci libertate pură! Ce lipsește de aici? Care e diferența dintre Kolîma și magazinul de pantofi? (Căci mulți vor spune că nu putem compara lucrurile) Diferența constă în zimții bocancului tatuați pe față. Dar gestul uman e același. Mai mult, și gardianul și funcționarul dorm liniștiți, căci ei „au dat Cezarului ce e al Cezarului!” Dacă, într-o zi, lumea și-ar mai reveni din ce a intrat în zilele noastre și am avea norocul – mă îndoiesc de asta – de a nu se afunda și mai mult în mizerie decât acum, sigur vom avea din nou bestiile care vor sări primele să condamne ce s-a petrecut, fiind la fel de împăcați de actele lor! Cei mai mâhniți dintre ei își vor face o mea culpa de fațadă, după care vor deveni politicieni sau directori ca să își continue menirea, doar reșapați și puși pe treabă nouă. 

    Nimic nou sub soare cu povestea de mai sus! Am mai amintit-o și cu alte ocazii, căci mă obsedează. Acum mă întreb, în schimb, ce anume face să uităm atât de repede Evanghelia și să reținem atât de ușor Regulamentul Militar? J. Benda are o teză la care înclin să ader. El spune că ura socială, ca parte integrantă și dominantă a pasiunii politice a omului, ură care este universală, precisă, omogenă, coerentă și dominantă își găsește originea evoluției sale în „ziarul politic cotidian și ieftin”. Adică, am spune astăzi, în Mass-Media. New Media este chiar un ziar și mai ieftin care alimentează această ură. Ce vedem clar și răspicat astăzi? Cum o parte din societate numită „antivaccinistă” sau „conspiraționistă” urlă că nu se vaccinează în numele libertății lor. Vedem cum o altă parte, numită „vaccinistă” sau „conformistă” urlă și ea, parcă având și mai multe spume la gură, că trebuie să se vaccineze toți, indiferent de ce efecte secundare ar exista. Vorba doamnei geniale a politicii românești, Alina Gorghiu: „Dacă mori, mori pentru sănătatea ta și a apropiaților tăi!” Din scindarea asta socială au luat naștere și vor lua naștere în continuare tot felul de aberații politice și sociale. Este o separare artificială, creată și alimentată continuu de Mass-Media și Politică, iar efectele acestei alianțe diabolice nu va fi decât un imens dezastru. Mii de bombe atomice nu vor face atât rău cât face această alianță. Mii de gardieni zbiară și lovesc cu bocancul să intri în rând. Alte mii de victime urlă de durere și nu vor să intre în rând din diferite motive! Evangheliile s-au șters, nici măcar nu se mai aduc în discuție. Până și capii Bisericii creștine intră în rând, cu bocancul pe față sau din convingere! Unde este călugărul care îmbrățișa și îngrijea leproși? Unde este cardinalul sau episcopul care își lasă mantia și pleacă prin spitale să țină în brațe bolnavii, rugându-se pentru ei și vindecându-i cu credința? Există asemenea oameni, desigur, dar nu îi vedem în Mass-Media. Aici vedem doar circul și discursul capilor care ne îndeamnă să intrăm în rând! Deci, unde mai găsim Evanghelia? O găsim doar aruncată într-o zonă a obscurantismului superstițios și conspiraționist? O găsim doar zvârlită la gunoiul istoriei, ca o curiozitate de muzeu? Ce este pus în locul ei cu putere? Există doar Regulamentul Militar și atât! Orice ar spune acesta, este lege! Vorba lui Thomas Jefferson, when injustice becomes law, resistance becomes duty! (Atunci când nedreptatea devine lege, rezistența devine o îndatorire/obligație), nici măcar nu este adusă în discuție! Trece și ea la curiozitatea istorică. Doar cuvântul „lege” contează. Legea umană, temporală, transpusă în lege divină! Când ștergi Evanghelia și încerci să faci din religia strămoșilor tăi o superstiție, aceasta va fi înlocuită de o lege umană murdară, deghizată în lege divină. Nu trebuie să ne mire că această lege nu este nimic altceva decât una creată de o Legiune. Cum de a devenit legea umană un fel de lege „divină”, care primează în fața acesteia? Simplu, cu ajutorul științei. Știința, ca nouă religie a acestei lumi, vede acum în legile sale dogma absolută la care legiuni de oameni și, mai ales, de neoameni, se încolonează și o susțin cu sclipiri în ochi de ură și bine plasați în bocanci. Din nou, vorba lui Rablais pusă în gura lui Gargantua, adresându-se fiului său, Pantagruel, este din nou uitată și considerată desuetă: science sans conscience n’est que ruine de l’âme (știința fără conștiință nu e nimic altceva decât o ruină a sufletului). Noua știință nu mai are nimic de-a face cu vechea știință, căci acum putem crea ce dorim noi, și viruși pe post de gloanțe, și boli cumplite pe post de bombe. Toate în spiritul legii de neocolit al noii științe căreia nu-i pasă decât de un singur lucru: control total și supunere absolută!

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media