TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Pandemia plictisului

Distribuie:

Am observat că există totuși un anumit număr de tineri care scriu. Poezia încă ocupă un loc de frunte. Proza – fantastică sau realistă – vine pe locul doi. Dar despre ce scriu cei mai mulți astfel de tineri? Dacă ați merge la un cenaclu sau ați asista la un maraton al poeziei celor de vârsta liceului ați putea, probabil, să vedeți și această latură pe care o descriu aici.

            Există un imbold pentru a scrie. Asta e clar în cazul acestor tineri. Dar ce se întâmplă mai departe? Se pare că tematica poetică spune ceva despre tendințele inconștiente ale unei generații, despre energetica psihică a acesteia. Dragostea, viziunea cosmică, frumusețea și alte astfel de teme par a trece în planul îndepărtat al tabloului psihic al tânărului creator. Ce ocupă prim-planul? Plictisul și sila. Lenea, într-un singur cuvânt. Lenea de a gândi, de a căuta un sens vieții, de a vedea ineditul, interesantul vieții.

            Cum nu pot să dau citate aici, am să creez tabloul prin parafrazări:

            Mă trezesc după ce soarele deja ardea iarba./Privesc plictisit/ă la fața mamei care face ceva în bucătărie./Îmi beau cafeaua fără chef./ Poate doar moartea ar fi atât de neagră precum cafeaua asta./ Încerc să mă adun și să merg la școală./ Colegii, ca de obicei, neinteresanți, nu-mi induc decât o imensă silă./ Aici nu e nimic de făcut./ Doar ochii ei/lui îmi par a spune ceva. Dar atât./ Îl/o doresc trupește și doresc să îmi simt partenerul înăuntrul meu./ Aceleași umori care seamănă cu dârele melcilor par să iasă din dragostea asta./ Universul e o mare de plictis unde nimic nu se întâmplă. Etc.

            Îmi aduc aminte și de o poezie scrisă de un tânăr poet. Aceasta, dacă mi-o aduc bine aminte, pare să exprime exact ceea ce este o caracteristică proprie a unei generații întregi. Aceasta sună cam așa:

            Pe sub râul care curge,

            Se giundește-un [vede, observă] bolovan

            Toată lumea îl observă

            Numai eu nu văd nimic.

            Veți spune că este exagerată această decupare. Încă există tineri care iubesc, care trăiesc din plin viața, care o descriu, care o inventează și sunt precum o flacără – chiar explozivă – și vor duce mai departe greul lumii. Dar proporțiile sunt extrem de importante pentru a defini o anumită structură psihică ce dă dominanța și/sau subdominanța socială. Mie îmi pare că dominanta aceasta, astăzi, este dată de acest plictis plus lene sub care se afundă tânărul. Îl apasă și îl lasă fără vlagă încă înainte de a începe orice acțiune. Oare unde este privirea scrutătoare în complexitatea umană, specifică secolului al XIX-lea? Sau goana pentru a atinge un viitor cu mult mai îndepărtat de secolul al XX-lea? Tânărul creator de plictis de astăzi, expus într-un tablou, stă tolănit pe o canapea, în semi-obscuritate, și își deplânge sila și plictisul. Lumea și realitatea îi put îngrozitor. Tânărul secolului al XIX-lea, stătea și el întins pe o canapea, la lumina unei lumânări, și bea absint pentru a-și ascuți simțurile în vederea scrutării durerilor sau plăcerilor lumii. Sonda și pătrundea adânc în tot și toate, până când „simțea enorm și vedea monstruos”!

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro