TABLETA DE MIERCURI: Pompiliu ALEXANDRU – Formele aberante ale comportamentului uman. Hoțul strigă hoții!

Acum ceva vreme urmăream pe facebook o filmare cu telefonul realizată de un individ care depunea un dosar la secretariatul unei primării. Individul de la calculatorul instituției îi spunea că nu se poate! Cunoașteți replica, situația. E arhetipală. După ce omul-victimă îi explica rațional că se poate, căci știe x și y, și îi dădea și sfaturi legate de un singur click, iar problema s-ar fi rezolvat – căci se pare că imposibilitatea rezolvării/soluționării cazului consta în incompetențele informatice ale funcționarului – angajatul respectiv începe să înjure, să jignească persoana respectivă, adăugând și un „nu vreau eu, domne!” Victima întreabă de ce funcționarul țipă la el și îl jignește? Funcționarul, după două, trei eschive aberante, revine și urlă: „De ce țipi, domne, la mine? De ce mă jignești? Nu ți-am spus frumos că nu se poate?!” Victima rămâne cu gura căscată! Nici nu a trecut un minut de când ea fu jignită și refuzată urât, iar rolurile s-au schimbat, dar fictiv, căci omul cu dosarul nici nu ridicase vocea, nici nu jignise! Vă este cunoscut acest scenariu, nu? Avem și o vorbă despre asta: hoțul strigă hoții! Aceasta este cea mai perversă formă comportamentală. O întâlnesc aproape zilnic. La pâine, la coadă la carne, la piață, la primărie, la minister. Întotdeauna dau peste un funcționar fulg-de-nea care se topește instantaneu și ia chiar foc dacă pui o întrebare iritantă. De exemplu, mă duc să iau pâine. De ani de zile iau din același loc. Știu că este deschis de multe ori căci este scos afară un panou pe care scrie „Avem pâine caldă!” Intru, așadar, și întreb: „care dintre felurile de pâine este caldă?” Vânzătoarea, după ce plescăie iritată, îmi răspunde: „Toată este proaspătă!” „Așa o fi, dar eu întreb care e caldă?” „Domne, dumneata nu înțelegi? Toată e proaspătă! Dacă toată lumea mă întreabă asta, unde am ajunge?” „Doamnă, vă întreb pentru că la ușă scrie mare: Avem pâine caldă! Caldă înseamnă caldă, proaspătă înseamnă proaspătă. Puteți să îmi spuneți că s-a răcit asta, sau că nu mai este, nu trebuie să vă enervați că vă întreb. Sunt client și pot să pun întrebări despre produsele pe care le cumpăr, nu?” „De ce te enervezi, domne? Nu trebuie să țipi la mine!” „Nu țip, duduie dragă. Vă explic calm. Văd că dumneata plescăi indignată că pun o simplă întrebare.” „Nu e adevărat, dumneata ești nervos și pus pe ceartă!” Și tot așa. Imaginați-vă dimensiunile aberante ale variațiunilor acestor forme la niveluri de mai sus. Teatrul absurd este nimic. Suprarealismul pălește. Ieși în stradă și faci tumbe strigând: să vină apocalipsa aia mai repede!