Dacă vă gândiți că urmează un argument de tip teologal, atunci renunțați la a mai citi cele ce urmează. Ținta este mai mult în terenul filosofiei decât într-acela al teologiei. Și pentru a sparge orice așteptare, am să plec de la un „caz concret”.
Se zice că Sir Ion se întoarce acasă după o zi cumplită de lucru. Ajuns acasă, o găsește pe Lady Maria în pat cu prietenul său cel mai bun, Gheo. Înainte de zice ceva, Lady Maria sare din pat și spune: „Să nu te aud zicând nimic! Pe cine crezi, pe mine sau ochii tăi?”
Așadar, cele două surse ale credinței sunt redate de cazul de mai sus. Una este cea dată de ochi – adică experiența senzorială – iar cealaltă de discurs/rațiune. Care dintre ele oferă certitudinea? Nu vă grăbiți să spuneți că ochii/experiența senzorială! S-ar putea să fiți înșelați. Nu atât de ochi, cât de plecat urechea la discurs. Ochiul omului de știință vede un lucru pe care îl vedem și noi, dar când se apucă să-l trateze matematic și științific, ne poate demonstra că ochiul nu e chiar atât de penetrant așa cum este rațiunea discursivă. Mai mult, îți arată că vorba logică poate pătrunde dincolo de ceea ce poate vedea un ochi.
Un bătrân de 90 de ani vine la medic și spune: „Doctore, eu și soția mea de 18 ani așteptăm un bebe.” Doctorul intervine: „Să vă spun o poveste. Un om pleacă la vânătoare, dar când ajunge în pădure constată că a confundat umbrela nevestei cu pușca. Când apăru ursul, omul a scos umbrela și a „tras”. Ursul cade secerat, împușcat” Bătrânul revine… „Nu se poate, cineva a tras în locul său…” Doctorul: „Exact.”
Cât de mult jonglăm cu aceste surse? Crezi ochilor sau crezi vorbelor? Crezi în Mass-Media sau în experiența ta și acelor din jurul tău? Crezi în vorbele și promisiunile unui politician sau în faptele pe care le vezi zilnic? Faptele sunt primordiale, nu? Mai gândiți-vă! Dacă nu am fi crezut în vorbe, serviciile secrete nici măcar nu ar mai exista. De exemplu, la Minsk nici măcar nu s-ar mai fi deranjat să „camufleze” grosolănia. Nici nu ar mai fi făcut „scenarita” tipic KGB-istă cu victima care apare pe ecrane și spune că este foarte bine tratată și este bine. Nici nu am mai privi la domnul Arafat sau altă „somitate” care ne „garantează” cifrele crescânde sau în scădere… Vine un expert într-ale „discursului rațional”, un medic care a luat Nobelul pentru medicină acum ceva ani și spune că strategiile de abordare a vaccinării sau altele de prevenire nu sunt chiar bine făcute. Din contră, sunt chiar gândite și puse în aplicare! Rezultatul? Răsucim clătita spre ceea ce vedem în Mass-Media. Și ne încredem orbește în vorbe!
Așadar, ochii sau vorbele? Ceea ce ochiul vede, vorba îndoaie versus ceea ce vorba explică, ochiul verifică. Sunt subtilități filosofice acestea? Aiurea!
POMPILIU ALEXANDRU este lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, doctor în filosofie, în România, dar și în Franța, artist fotograf și, peste toate, absolvent de CARABELLA.
Facebook
WhatsApp
TikTok
