TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – Sighișoara, Feldioara

Am fost la Sighișoara săptămîna trecută. Mai fusesem. În general, la filmări, Festival, sau cu spectacole. Acum, cu o filmare. Am stat 17 ore. 8 le-am dormit, în 4 am servit masa și am stat cu băieții și fetele din echipă la bar, alte 3 ore le-am petrecut văzînd ceva sporturi la TV, iar restul le-am plimbat prin oraș. Mai precis, în Cetate.

În plimbarea de seară m-a uimit starea de siguranță a pășitului pe pavaj. Pavaj vechi de sute de ani, ușor tocit. Era liniște și arareori se auzeau voci. Am auzit și germană(săsească) și maghiară și română, ba chiar și engleză și cehă. Dar se auzeau încet, respectuos parcă, de părea ca un gîngurit de Turn Babel . Am intrat și în baruri și în restaurante, clădiri vechi de sute de ani. Doar o vagă rumoare, deși erau aproape pline. O muzică bună, pe specific, se auzea în fundal. N-am vrut să fac o comparație cu Târgoviștea.

În plimbarea de noapte, după ce am urmărit ceva vreme filmarea, am mai făcut un tur. Era ora 1. Cetatea, deși nu prea luminată(poate din cauza filmării) îți dezvăluia umbre de colțuri de clădiri, pisici șerpuitoare. Un țipăt scurt de pasăre sălbatică, o buhă, un oblon trîntit de vînt. Pe alocuri pasajul fusese înlocuit. Era pus la milimetru, tălpile mele obosite au oftat de plăcere. Mă gîndeam cum se auzeau pașii acum 3-4 sute de ani. Ce semnificau. Sunete metalice, sunete de încălțări cu talpă de lemn, pași vătuiți, de șiac, conduri de mătase, cizme soldățești…

Am mai fost cîteva ore la Feldioara. În jurul locului filmării, un cimitir, erau case tipic săsești, masive, cu porți mari prin care nici gîndul nu poate trece. Oameni de treabă, bucuroși să-ți dea amănunte despre istoricul locurilor, magazinașe cu de toate, ba și ceva pe deasupra. Pîine de casă, cîrnați și slană de casă. Aproape ieftine. Bătea vîntul. Hazul cel mare a fost cînd mi-a zburat pălăria peste gardul cimitirului, în timp ce filmam. Am continuat scena, destul de lungă, dar pe final apare un țînc de vreo 7 ani: „Domnule, v-a fugit pălăreaua! Vă mai trabă?”. Și dus a fost.  L-au filmat și pe el. Apoi am mai tras o dată cadrul. Țîncul avea o geacă pe care scria numele unei firme care apărea vreo 40 de ani mai tîrziu.