TABLETA DE MARȚI – Puiu JIPA – Scrisoare deschisă… la culoare

Dragă L.,

Îți scriu de aici, din străfundurile strămoșești ale Țării noastre multimileniale care nici un străin nu știe cît de importantă este istoria noastră seculară. Mă aflu sub Omu din Bucegi ceea ce îți doresc și ție cînd ajungi în impas, ca mine. Află că după ce am aruncat masca sanitară bej care nu se mai potrivea cu părul meu blond ca mijlocul steagului nostru sfînt, oricum n-o purtam, am simțit în toată ființa mea și mai ales pe la șale un dor nebun să retrăiesc ISTORIA.

M-am aruncat în prima mașină, care s-a rupt sub imensul meu dor, apoi în a doua, apoi într-un tractor și așa, încetul cu încetul, am ajuns la Ploiești. Aici m-am ambetat de suflul revoluționar al Revoluției de la Ploiești care a fost ea cînd a fost, că doar n-o să mă-ncurc acum în amănunte. Așa că am luat-o pe jos către locul în care s-a născut sufletul nostru neîmpăcat cu urgiile istoriei care continuă și azi și pe care le vom spulbera cu ura noastră față de ce nu e neaoș, străbun și mămăligă-brînză-brazdă-ceapă.

Pe drum am descoperit că nimeni nu purta mască. Poate și pentru că erau în mașini și înjurau guvernul de circulație, că dacă îl prind eu pe guvernul ăsta îl arunc eu în țeapă așa cum făceau dacii și Țepeș. Cînd am ajuns eu sub Omu din Bucegi am înjurat o dată scurt și o dată mai lung de s-a prăbușit stînca sub mine. Așa cutremureală a fost că a ajuns pînă-n Indonezia care nu mă interesează.

Ajunsă eu sub Omu ăsta am descoperit niște drumuri, niște culoare care aveau statui în ele. Ei bine, statuile-astea nu purtau mască, chiar dacă nu aveau cap. Iată! mi-am zis, încă de pe vremea dacilor românii nu purtau mască. Ce adevăr mai sfînt vrei? Și cum mergeam eu mai cocoșată, că era cam jos tavanul, am dat cu capul într-o straglamită… salatagmită… de-aia de curge apă din ea de sus și am alunecat la vale de se dărîmau toate-n urma mea. M-a mușcat și-un viezure strămoșesc, de-al nostru.

Am ieșit printr-o spărtură iar cînd m-am uitat în urmă am văzut că Bucegii noștri sfinți erau mai scurți cu vreo… cam cît înălțimea mea. Așa că am intrat în Șura Dacilor, unde numai eu puteam să încap și am cerut 105-106 de sarmale dacice, cu ardei românești și cu smîntînă de bivol străbun. 

De-aia te rog să mă scuzi tu la ședință că io mai am de isprăvit vreo 40 de sarmale pe care le-am botezat cu nume de doctori și de guverni care mă agasează ei pe mine că n-am mască la purtător. 

Cu drag, Țoțoașcă 

PS Cîntă-i tu lui Șoșolică, papagalul meu iubit, „Deșteaptă-te Române”, că numai pe asta adoarme.

 

PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro