În vara cînd am intrat la Liceu (așa se scria pe atunci, cu majusculă) mi s-au întîmplat cîteva chestii foarte interesante.
Unu: am fost trimis într-o tabără mai deosebită, unchiu-meu, prof de sport și director la o școală generală era organizatorul. M-a luat pe gratis că nu prea aveam bani de „aruncat pe fereastră”, cum zicea tata, care era cam bolnav, cam grav bolnav. Tabăra era deosebită pentru că eram doar vreo 16 adolescenți, între 12 și 19 ani, băieți și fete și locuiam într-o vilă. Toți făcuserăm ceva important în anul ăla: ba o Olimpiadă, ba o intrare la facultate, ba o intrare la liceu. Două fete de 12-13 ani erau campioane naționale, una la popice și cealaltă la ping-pong.
În curtea vilei făceam focuri de tabără, cîntam (Rîndunica avea o voce dumnezeiască, nu rîdeți, așa o chema: Rîndunica. Avea un costum de baie care lăsa puțin loc de ghicit. Bine, avea 19 ani și intrase prima la Medicină. Eu, doar 14 și jumate și intrasem al treilea la Liceul „Caragiale”), spuneam bancuri, poezele, jucam joculețe.
Doi: am băut bere neagră. Și mi s-a făcut rău. Pe scurt, la masa din curtea vilei se bea bere și pepsi. Bere, profesorii și ăi mai răsăriți dintre elevi, cu 3-4 ani mai mari ca mine. Pepsi, noi, mai mărunțeii. Paranteză: pe vremea aia, adică în 1972 exista o fabrică de Pepsi-Cola la Constanța și unchiu-meu avea ceva relații pe acolo, așa că nu ne lipsea răcoritoarea. Așaaa, și venind eu înfierbîntat de la un joc de… badmington, parcă, strig: Vreau o halbă de pepsic! Rîndunica, nici una, nici două, îmi întinde o halbă cu minunatul lichid maroniu. Eu, nici una, nici două, nici trei dau pe gît conținutul. Nu chiar pe tot fiindcă am simțit o amăreală cruntă. Era bere neagră, Diplomat, germană, 12 grade.
Toată seara și toată noaptea mi-a fost rău. Noroc că m-a îngrijit Rîndunica. Ce n-am înțeles era faptul că de cîte ori venea să îmi pună o compresă rece pe frunte sau să-mi aducă ceai, era îmbrăcată în costumul ăla de baie atît de mic. Încă mă mai întreb: de ce? Poate pentru că intrase la Medicină? De-aia?
Au mai fost lucruri care s-au întîmplat în vara aia. Țin minte că era la fel de cald ca acum, poate și mai și. Oare din cauza acelui costum de baie atît de mic?
P.S. Am aflat, peste cîțiva ani, că Rîndunica fugise în „putredul Occident”. Tot atunci am mai aflat că i se mai spunea și Răsturnica…
Top of FormPUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
