Pentru pîine, țigări, alune, pentru te-miri-ce pornesc în fiecare zi
Pe stradă. Strada e Liniștii, nu e chiar așa cum îi zice,
O stradă cu numele Liniștii în care chiar să fie liniște ar fi absurdă.
Uneori număr pașii, alteori număr pașii și privesc gardurile,
Porțile, copacii, pomii. Privesc cu atenție pe jos, să văd ce nu a spălat ploaia.
Ce nu a curățat ploaia. Ce nu a topit soarele.
Magnolii. De toate culorile. Izbucnite frenetic, anul ăsta s-au pornit cu trei zile
Mai tîrziu decît acum un an. Purpurii, cărnoase ca niște buze de femeie
Dornică de mai mult de la viață. Albe, translucide ca pielea unei adolescente
Înaintea primului sărut. Mov, pline de căldură ca degetele unei iubiri necunoscute.
Apoi cireșii, vișinii. Străjeri încărunțiți din naștere la porți ce ascund
Borcane cu dulceață, șipuri cu alcooluri fierbinți, arome uitate de vreme.
Mai sînt și zarzări, mereu tineri, aromați, amărui. Crengi goale
Ale unor arbori nedezvăluiți încă
Se ițesc peste garduri, cu muguri mijiți.
Se aud cîini hămăind, nu-i văd niciodată. Aș vrea să pot vedea cine sînt ei, cu ce se ocupă,
Ce spun despre mine cînd trec la un centimetru distanță.
Oare ne-am înțelege? Port cu mine mirosul cățelului Șumi, cel care a fost
Starostele canin al străzii Liniștii (sau Liniștei, după unele zvonuri) și care s-a lăsat
„Domesticit” în hoceagul meu. Cînd mă întorc, Șumi-cățelul îmi miroase pantofii
Și își salută prietenii din curți, prieteni pe care nici el nu cred că i-a văzut
Vreodată.
Între casa mea și cea a vecinilor e un zid de beton. Azi am văzut cum de dincolo
A trecut prin beton o ramură de iederă. Ireal de verde. Și-a făcut drum,
Așa a vrut ea, în liniște, în Liniștei (sau Liniștii, după unele zvonuri).
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…