Păsărică, mută-ți cuibul și te du…

 

Mă sună un … amic, mă rog, o cunoștință întâmplătoare de acum vreo doi ani, cu care nu mai vorbisem de-atunci.

-Salut, eu sunt, X!

-Da, știu. Salut!

-Băi, uite care e treaba, la voi acolo e Campionatul ăla de romanțe…

-Crizantema de aur…

-Așa, da! Și tu ești din Târgoviște.

-Nu, nu sunt.

-A, nu ești?

-Lucrez la Teatrul din Târgoviște.

-Păi zii așa frățică!!! Uite care-i treaba: nevastă-mea și cu soră-sa și cu socrii mei și ai lu’ sora lu’ nevastă-mea vrea să vină la romanțele astea.

-Să vină!

-Da, mă, dar n-are bilete.

-Să sune pentru rezervare, îți dau eu numărul de telefon.

-Da, dar cine are bani de bilete?

-Nu știu.

-Vezi, asta-i treaba! Zic să faci tu rost de o invitație, ceva, să nu dăm noi atâția bani. Ce zici, te bagi? Hai că dau eu o bere când ne-om vedea.

-Deci tu vrei șase locuri…

-Șapte, că vine și cumnată-miu…

-Șapte locuri, deci?

-Bine, vin și copiii, dar ăia stau în brațe, nu le trebuie locuri.

-Câți copii?

-Patru, trei fete și-un băiat, al meu.

-O să întreb ce se poate face și te sun eu. A! În ce zi vrei?

-În toate trei. Și să fie în față și la margine, că dacă le vine să se pișe la ăia micii, înțelegi tu.

-Dar câți ani au?

-Doi ani gemenele mici, patru cea mare și fi-miu trei.

-Și crezi că or să reziste 3-4 ore cât durează în fiecare seară?

-Trebuie, să se obișnuiască cu cultura. Ha. ha. ha!

-Nu știu ce să zic…

-Hai, că nu-i mare lucru! Șapte invitații nu e mare scofală.

-Stai puțin, tu nu lucrai la multinaționala aia din București?

-Ba da! Acuma sunt șef de divizie. De-aia nu vin și eu, că am niște rapoarte de terminat.

-Dar tu câștigi bine acolo, nu?

-Chiar nu mă plâng.

-Atunci de ce îmi ceri 21 de locuri mie, un tip cu care te-ai cunoscut acum doi ani și cu care nu ai mai vorbit de-atunci? De ce crezi că aș putea să fac una ca asta pentru un aproape necunoscut?

-Haide dom’le, ce mare chestie? Să vadă și copiii ceva ca lumea!

-Da, dar tu îmi ceri bilete pentru adulți. Și ce pot să înțeleagă patru copii sub patru ani dintr-un festival de romanțe?

-Nu contează, le face nevastă-mea poze, să se vadă că au fost acolo!

-Bre, nu pot să fac rost de atâtea invitații… și pe trei zile!

-Nu poți, zici?

-Nu, nu pot și nici nu vreau!

-De ce?

-Pentru că… nu mai sunt bilete!

-Păi, eu nu vreau bilete, vreau invitații!!!

-Și nici măcar nu mă rogi?

-Haide, dom’le, ne cunoaștem de doi ani de zile, ce să te mai rog?!

-Eu acum închid și…

-Și ce?

-Și… nimic.

 Nu am scris, intenționat, ce tonuri, ce grimase și ce înjurături am spus în gând… Imaginați-vă!!!