Mă sună o prietenă, dincolo de miezul nopții, o prietenă care mi-a fost iubită, o iubită care a plecat de multă vreme din țară, o fostă iubită care a ținut legătura cu mine tot timpul, prin mesaje, prin scurte convorbiri telefonice, rar prin scrisori.
„La mine e seară, știu că e tîrziu la tine dar vreau să vorbesc cu tine, chiar dacă nu ne-am văzut demult, chiar dacă nu ne-am explicat totul. Te sun pentru că a murit un prieten de-aici, un prieten care seamănă, sorry, semăna cu tine. E mult mai în vîrstă dar arăta ca tine cînd îmi vorbeai vrute și nevrute, mai ales nevrute. Iartă-mă că îi încurc timpurile, deși s-a dus încă e aici, cu mine, așa cum ai fost și tu. By the way, mi-am amintit că atunci cînd eram împreună am îngropat la rădăcina unui cireș două scrisori, una a ta și una a mea. Mai ții minte?”
Da, știu… trebuia să le dezgropăm peste 20 de ani…
„Au trecut 20 de ani, Aramis. Sau Athos? Ha! Nu pot să vin acolo, nici tu nu mai ești în orașul ăla. Dar ai putea să îmi spui ce scriai în scrisoarea aceea?”
De ce? A trecut atît de mult de-atunci, lasă așa, ca o taină…
„Te rog, am nostalgia lucrului nebine făcut, înțelegi? Noi doi ar fi trebuit să rămînem împreună…”
Dar sîntem încă împreună, dovadă că vorbim.
„Nu despre asta e vorba, știu că tu mă iubești în continuare, nu ca atunci dar ți-am rămas în amintire ca iubită, ca iubire, înțelegi ce vreau să…”
Nu, nu prea. Te-am iubit, însă… nu știu, ai rămas doar un glob de sticlă în care ninge cînd îl miști.
„Și nu l-ai mișcat niciodată de atunci? De ce taci?
Ba da, l-am mișcat. Nu mi-a folosit la nimic. Totul, legat de tine, de noi, era blocat în momentul ăla în care mi-ai spus că trebuie să pleci. Îți văd și acum fața. Impasibilă, fără umbre, seacă, rece…
„Atunci te iubeam cel mai mult… ”
Da, poate. A trecut prea mult timp de atunci, prefer să-mi amintesc de tine cea de dinainte.
„Îți scriam așa: Dragul meu…”
Te rog, taci. Nu-mi spune.
„Ba da, am ce să-ți spun. Uite ce scriam: o să avem un copil, nu știu dacă o să fie băiat sau fată, nu asta e important. Poate sînt gemeni, nu știu, dar peste 20 de ani o să îi punem pe ei să dezgroape scrisorile și atunci vor vedea cît de mare a fost dragostea noastră.”
Ce spui tu acolo?
„Îl cheamă Matei. Și pe ea, Ileana.”
Ce spui tu acolo? Ce copii? Vrei să zici că noi doi avem doi copii? Și nu ai spus nimic atîta amar de vreme?
„Am uitat.”
A urmat un țiuit lung și apoi vocea crainicului de la meteo: se anunță ploi locale cu caracter de aversă…
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
