TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – România educată?

Întrerup azi jurnalul meu de fost profesor de… liceu, pentru că trebuie „să mă laud” puțin. Am avut ciudata răbdare să citesc documentul cotrocenist România educată. Rareori am avut în fața ochelarilor un text mai stupid, găunos, fără formă și fără fond, plin de platitudini cosmice, de exprimări pandemice, de filosofii ieftine și inutile. Îmi propun, în septembrie, să vă dau exemple cât mai multe, stupiditățile trebuie taxate, deși e clar că lor nu prea le pasă…

   Prietenul meu Nicolae Stan (un mare prozator și el fost dascăl, ca și mine, coleg de rubrică în fiecare luni, aici, la Gazeta Dâmboviței) scria acum câteva zile: „Romanian psycho: Să-l auzi pe prim-ministrul țării tale cum supune domeniul Învățământului unor reguli severe financiar. dintre cele de genul tarabelor și buticurilor: Nu-ți mai dau bani dacă nu aduci profit; în același timp, să știi că el n-a finanțat învățământul decât sub jumătate din ce prevede Legea: 6% din PIB; să cunoști, de asemenea, disprețul lui manifest pentru această zonă vitală pentru orice națiune, afirmând cu o suficiență incredibilă, că toți cei care-au susținut că el este un domeniu prioritar s-au înșelat: Educația nu este o prioritate pentru această tristă țară. Și cu toate astea, fiind în cunoștință de cauză cu cine ai de-a face, să-l sprijini în continuare, așa cum i-ai sprijinit și pe ceilalți agramați și umbre pierdute prin zoaiele timpului, de care te-ai despărțit doar după plecarea lor de la Puterea care te-a fascinat și te-a făcut să stai, cu toată plăcerea, în genunchi.”

   Cu mare greutate aș putea să mai adaug altceva, cuvintele fonfăite și amestecate printre buze ale domnului premier sunt de un cinism inconfundabil, specific bătăliilor liberale din această vară. Politica e o luptă, probabil, dar eroii de carton care au umplut ecranele televizoarelor cu muniția lor expirată nu mai au, de mult timp, sentimentul ridicolului pe   care-l etalează cu înverșunare. Oamenii ăștia par să uite procentul penibil prin care au ajuns la guvernare, li s-au umflat gușile cu cifre ireale. În fine, e clar inutil să le mai spunem cât de lăbărțate sunt hainele cele noi ale împăratului…

   V-am promis să aleg azi câteva secvențe dintr-un articol exemplar publicat de unul dintre marii mei dascăli de la Facultatea de Filosofie, din București, domnul profesor universitar Lazăr Vlăsceanu, dâmbovițean de-al nostru, de altfel. Un orfan al României educate  – învățământul superior… Acesta e titlul articolului…

   Domnul Profesor scrie că proiectul România Educată e construit pe o axă cu doi poli. „Din păcate, nu comunică mai deloc între ei. Primul pol corespunde unei necesități istorice: nimic nu se poate realiza în economia, societatea sau cultura României viitoare fără o transformare a educației. Lipsa actuală de educație performantă este deja prea mare ca să mai poți identifica zorii viitorului. La polul opus, nu știu cine a pus în pagină opțiunile proiectului, dar par să fie mai degrabă tentative de compromitere. Multe din opțiuni sunt rupte de rezultate dominante și actuale ale științelor cognitive și sociale despre educație, întoarse cu fața spre trecut, contradictorii și haotice. Dacă s-ar aplica așa cum se prezintă, sistemul ar ajunge într-o stare de confuzie și regresie și mai profundă decât acum.”

   Sigur că e așa, atunci când o componentă a unui sistem este neglijată, de fapt ignorată, de o inițiativă de raționalizare, acea componentă este numită orfană a sistemului. „Când considerăm România Educată, descoperim fără mare efort, chiar și prin cea mai superficială comparație între analizele și opțiunile dedicate diferitelor niveluri ale sistemului, un fapt lipsit de orice rațiune: învățământul superior este postat în poziția de orfan al României educate. Ce ar putea justifica această opțiune? Ce consecințe ar avea dacă și în faza de aplicare s-ar menține neglijarea? ”

   Și ce găsim în textul asumat de Cotroceni și, repede de tot, asumat cu venerație caniculară de guvern? „În afară de serierea, lipsită de orice justificări, de obiective, măsuri, submăsuri, priorități, dezirabilități, așteptări, nu se face nici cea mai mică mențiune despre un set de direcții convergente, care să se refere la ceea ce chiar autorii consideră a fi reprezentative pentru orice nivel, respectiv „structura, profilul absolventului și tranziții”. Las deoparte unele confuzii semantice (e.g. se menționează când învățământul superior, când cel terțiar, ca și cum ar fi sinonime, deși sistemul nostru nu are încă nimic care să-l facă terțiar); nu înțeleg deloc orientarea cvasiexclusivă către accentuarea internaționalizării unui sistem care, din păcate, este încă prea puțin racordat, ba aș zice chiar rupt de programe de inovare și dezvoltare națională; mă intrigă lipsa de referire la studenții care abandonează repede și masiv (în proporție de circa 30% după unele estimări) alma mater pe care abia o aleseseră după bac sau lipsa cronică de studenți proveniți din mediile rurale într-o țară încă eminamente rurală sau disproporția dintre numărul excesiv de mare de universități și numărul excesiv de mic de studenți etc., etc. Nimic din toate acestea și multe altele nu sunt măcar menționate și nici nu ghicesc ce s-ar putea pune sub panoplia de obiective, măsuri sau priorități.” 

   O să revin, în săptămânile viitoare, la limbajul de lemn capitalist, de data aceasta, al documentului cu pricina. Acum închei cu concluzia tristă a profesorului meu de altădată:  „Nu știu dacă am reușit să vă conving de efectele profund dăunătoare ale neglijenței învățământului superior în proiectul României educate. Mea culpa, dacă argumentele mele nu au rezonat cu înțelegerea Dvs. La finalul aplicării proiectului, dacă ignorarea se va perpetua, aș dori să vă consult în privința eventualelor desincronizări. Atunci probabil că iarăși vom intra sub umbra blestemului românesc clasic de a o lua iarăși de la început pe baza consultării finale a minții celor de pe urmă.”

 

   PS Și, între timp, chiar credeți că România e guvernată? Trenurile pleacă goale de la un peron, iar călătorii așteaptă năuciți la alt peron, urșii omoară zilnic oameni prin pădurile patriei, mor în fiecare zi români pe șoselele neisprăvite, n-ai să vezi un polițist prin căldurile de vară, se construiesc blocuri cu opt etaje, deși autorizația era pentru două, dar nimeni nu zice nimic și multe altele. Dar, nu-i așa, zice un fonfăit că puterea de cumpărare crește, consumul crește, iar românii sunt fericiți. Repet vorba bunicii mele: câț d-aici!

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro