TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Râsul și trufiile dărâmate

Am citit undeva că râsul este ca  ștergătorul de parbriz, nu oprește ploaia, dar te lasă să-ți vezi de drum. Și cum râsul este un fel de piedică în calea îmbătrânirii (din păcate, sunt deja subiectul potrivit), să ne reamintim că necazul cu nemții, de pildă, nu era că ei trăgeau cu obuze, ci că le gravau pe acestea cu citate din Kant. Prin urmare, sunt îndreptățit să vă aduc aici un gând al marelui filosof german… Cerul, scria el, a dat oamenilor trei lucruri pentru a contrabalansa suferințele din viață: speranța, somnul și râsul. Sunt numeroase împrejurările din timpul pe care-l trăim astăzi în care nu e nevoie decât de puțin râs, ca să dărâmăm o mare trufie. Să fie adevărat că acolo unde râsul nu se aude niciodată, e bine să nu-ți oprești pasul?

Râde cioară de cioroi, că sunt negri amândoi, zice un proverb, iar eu parcă văd o dezbatere fără sfârșit, la una dintre televiziunile cu vorbe deșarte, între un liberal și un pesedist. Avea dreptate un personaj celebru, nu am încredere în cămile și în oricine altcineva care rezistă o săptămână fără să bea nimic. Și, tot așa, mai constata el, poți afla orice de la o femeie, dacă nu-i pui întrebări.

Bine, sunt și probleme mai grave, de exemplu foametea mondială… Se va declanșa atunci când chinezii vor începe să mănânce cu lingura. Sau, între primul și al doilea pahar e destul timp să mai bei vreo șase…

O să terminăm plini de optimism, doar vin sărbătorile peste noi! Se spune că patul este cel mai periculos loc de pe pământ, pentru că 99% dintre noi mor acolo. Și, se mai zice, la fel, că o țigară scurtează viața cu o oră, o sticlă de votcă cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt ore.

Deci, surdul râde de două ori, iar lopățica de vătrai…