TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Povești din România beteagă (2)

Aproape fiecare dintre prietenii mei, cei care scriu zilnic aici, la gazetă, se sprijină pe dimensiunea morală a existenței, a timpului pe care-l trăim, într-un fel necesar și firesc. Poveștile mele despre România beteagă se opresc azi la ideea de generozitate și la balanța ruginită a acesteia, nu doar în vremurile pandemice, care nu se mai termină, dar și în istoria comună a vrajbei noastre. De fapt, generozitatea este virtutea celor tari, așa se spune, n-am uitat principiul moral vechi, după care dărnicia nu stă în a da mult, ci în a da la timp. Emil Cioran se întreba: de ce oare după ce-am săvârşit o faptă bună ne vine să urmăm un drapel, indiferent care? Elanurile noastre generoase implică un pericol: ne fac să ne pierdem capul. De nu cumva suntem generoşi tocmai pentru că ni l-am pierdut, generozitatea fiind o formă notorie de ebrietate. 

Povestea mea de azi, cu personaje pe care le puteți, probabil, recunoaște, este tocmai un fel de expresie a generozității tipic românești. Sau, poate că nu… Un român celebru în meseria lui (așa se spune, eu nu cred că e justificată în întregime afirmația) a fost printre cei care s-au implicat în lupta cu virusul fantomatic, încă din luna martie, la început de pandemie. El a făcut un gest superb pentru doctorii unui spital din capitală, a donat mâncare medicilor, într-o perioadă în care România era în carantină și virusul era încă plin de necunoscut. S-a angajat să facă lucrul acesta pe toată durata, până în iunie, iulie. Au fost câteva luni din martie… Restaurantul pe care-l are în București a fost închis și a funcționat doar pentru a livra mâncare doctorilor. Gratis, bineînțeles… Și, iată, a venit vremea ca generosul sponsor să aibă nevoie de ajutorul medicilor, iar aceștia l-au ignorat. El a povestit că a avut un caz de coronavirus în familie, dar doctorii nu i-au răspuns nici măcar la mesaje. „Nimeni n-a mai ținut cont că eu    i-am ajutat. Nimeni! Nici măcar… Au avut alții grijă de cel bolnav. Cei pe care nu i-am ajutat. Iar cei pe care i-am ajutat nici măcar nu mi-au mai răspuns! Problema recunoștinței e atunci când o aștepți. Dacă nu aștepți recunoștință de la oameni, nu te poate afecta. N-ai cum să fii dezamăgit”, a povestit personajul nostru. Tot generosul nostru român spunea că: „Eu nu o fac pentru presă sau pentru imagine. Sau popularitate… Nu trăiesc aici, nu am de ce să am popularitate. Eu vreau să-mi trăiesc viața liniștit”…

Vă las, așadar, liniștea și eventuala dorință de a comenta… Ești generos dacă aștepți un răspuns? Ești generos dacă o faci din convingere? Nu am nicio soluție pentru toate acestea… Pitagora spunea că mulţi oameni cinstesc pe cel puternic şi se împrietenesc cu cel darnic, iar Nietzsche credea că generozitatea bogaţilor este deseori doar un fel de timiditate. Poate că, așa cum nu mai știu cine afirmase, rău este dacă generozitatea poate fi şi o bună afacere. Oricum, Publilius Syrus, în povestea noastră, aș zice că are dreptate: generozitatea îţi pregăteşte sprijin de nădejde. Dar, am vrut să pun aici un semn de întrebare… 

Deci, nu lăsa ca oamenii care profită de generozitatea ta să te oprească să fii generos!

 

Distribuie:
corneliu radupopa USRPLUS

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro