TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Metastaze la zi…

   Personajele sinistre care ne hotărăsc zilele încărcate de deznădejde ale acestei toamne pandemice par să ne spună că lumea din jur e ca o bucată de măr, în care și-au înfipt dinții cariați. Suntem o țară clădită din implanturi fragile, oasele se frâng imediat după ce ne dăm jos din scaunul aplecat al pseudo-vindecătorilor cu doctrine coclite. Nu putem să lăsăm frunzele acolo unde sunt? îți vine să te întrebi. Auzim voci răgușite care vorbesc cu tot mai multe fețe și care sunt tot mai rar ascultate. Par un fel de râs înfundat sau un chicot, deși nu e altceva decât un murmur leneș și moale, ca niște șoapte anonime. Totul sângerează decolorat, ca peste luciul palid al unor fotografii vechi. Și ce se mai vede? O spumă galbenă s-a așezat peste tot, au mai rămas doar ramurile despuiate de toamna grea în care supraviețuim încă.

   Oricâtă fantezie ar avea un cronicar al istoriei de azi, nu poate întrece viața pe care o trăim. Am aflat cum suntem, pentru a câta oară, chiar zilele trecute. Ce s-ar mai putea adăuga? Un brașovean a fost la un pas să fie operat, din greșeală, într-un spital privat, deși el venise pentru a asista la nașterea fetiței lui. Pe noi ne operează din greșeală, pe viu, fără anestezie, ăștia de la putere la foc continuu…

    „La biroul de internări, soția a completat și semnat fișa de internare, iar eu a trebuit să completez un formular. (…)  Soția a fost preluată de către o asistentă și dusă pe secție, pentru a fi pregătită pentru intervenție, iar mie mi s-a cerut sa aștept în lobby să fiu preluat” povestește brașoveanul. Iar halucinanta istorie continuă: „O doamna asistentă a venit și m-a apelat după nume, apoi m-a dus într-o cameră la etajul al doilea.  Acolo mi-a solicitat să fac duș și să mă spăl cu șamponul din spital și să îmbrac un halat de intervenție. Am informat-o pe doamna că făcusem duș în acea dimineață, însă dânsa a insistat că nu pot intra în sala de operații fără să fiu dezinfectat. După ce am făcut duși m-am îmbrăcat în halatul de intervenție, a venit o altă asistentă în cameră cu un dulap pe roți în care avea instrumente sterile. Dânsa m-a întrebat dacă am emoții și i-am spus ca da”. Asistenta i-a spus că trebuie să-i recolteze o probă de sânge, pentru că „acesta este protocolul”. „Am rămas puțin surprins, însă am pus aceasta cerință pe seama contextului pandemic. Mi-au recoltat un flacon de sânge din mana dreapta și apoi mi-au pus o branulă, motivând că trebuie să-mi administreze antivomitiv și un calmant. Am întrebat de ce este necesar și dacă își făceau probleme că voi leșina în cursul nașterii, dar dânsele au afirmat ca acesta este protocolul pentru acces în sala de operații”. Poate să fie un maestru autorul unei povești asemănătoare, nimic nu se compară cu realismul întâmplării despre care vă reamintesc aici… „Înainte de a-mi administra prin branulă antivomitiv și calmant m-au întrebat dacă sunt epilat pe abdomen și le-am spus că nu, apoi dânsele au spus că trebuie și au solicitat ajutorul unui coleg de-al lor, care a adus un aparat de bărbierit pe care aveau de gând să îl folosească după ce îmi administrau antivomitiv și calmant.” 

   Ca într-un film din neorealismul italian, secvențele se înșiră distopic. „Asistenta m-a întrebat ce operație urmează să mi se facă și i-am spus, uimit, că nu mi se va face mie nicio intervenție și că voi asista soția la nașterea prin cezariană. Dânsele au râs, apoi iarăși m-au întrebat cumva într-o notă mai insistentă, ce operație urmează să mi se facă. Atunci am realizat că ele, de fapt. mă pregăteau pe mine să fiu dus în sala de operații pe secția de chirurgie și că nu se uitaseră pe fișele pe care le înmânasem și nici nu au dat atenție detaliilor legate de nașterea soției și asistarea mea”. 

   Am citit povestea tânărului tătic brașovean și nu prea m-am mirat. Vindecătorii „cotroceniști și câțiști” de azi tot cam așa ne pregătesc de operațiile fantomă, scufundați în coronaviruși, printre facturi la gaze și curent, gata să taie pielea proaspăt bărbierită, cu lamele lor ruginite. Oare de ce sângele care curge pe masa de operație e galben-liberal? Cât timp ne vor mai lovi crosele de golf auzul rătăcit în înserare?

 

P.S. Știți, de fapt, cum stăm? Doi tipi căutau prin gunoaie. Și tu, întreabă primul, tot de la jocurile de noroc, femei, băutură? Nu, răspunde al doilea, eu am uitat lumina aprinsă…