Să mai vedem și lumea de aici, din orașul nostru… Astăzi „îl scot la tablă” pe fostul meu elev, Cristian STAN, primarul de Târgoviște. Subiectul: „Piața Mihai Viteazul”… Bietul Voievod ( el și calul lui) pare abandonat între gardurile înconjurate de reclame.
Din presă… Lucrările de reabilitare „au debutat” în luna iulie a anului trecut. Proiectul ar fi trebuit să fie terminat în primăvara acestui an, însă lucrarea abia se apropie de 40%. Proiectul de reabilitare a acestei pieţe centrale a Târgoviştei este în valoare de aproape 1,7 milioane lei și a fost câştigat de firmele SC MODUS CF SRL şi SC REAL DESIGN TRUST SRL.
Dragul meu fost elev, întreb eu, cum stă treaba cu bietul nostru Domn de pe statuie? Și primarul zice: „Nu am reziliat deocamdată contractul cu firma care a câştigat licitaţia, dar o să am săptămâna aceasta o discuţie cu reprezentanţii firmei. Eu cred, spre exemplu, că societatea Primăriei ar putea să termine lucrarea aceea în două luni, iar în condiţiile acestea o să studiez posibilitatea faţă de noile prevederi din zona achiziţiilor publice să atribuim direct contractul societăţii Primăriei. Mă gândesc să fac tot ce pot pentru a finaliza acea lucrare, iar dacă asta implică rezilierea contractului, voi rezilia contractul. Nu am fost de acord cu suspendarea lucrărilor în această perioadă pentru că nu i-a obligat nimeni să fie la momentul de faţă la zona de instalare a pavajului, puteau să fie la zona asta undeva în toamnă şi atunci nu aveau nicio problemă, aşa că în momentul acesta sunt în penalităţi. Lucrarea trebuie finalizată potrivit contractului la sfârşitul lui aprilie. Sunt în penalităţi faţă de graficul de execuţie pe care şi l-au asumat.”
Lucrările preconizate presupuneau amenajarea spaţiului public urban al pieţei, prin crearea unui ansamblu unitar, adecvat unei zone pietonale, cu locuri pentru odihnă, socializare şi spaţii de tip piaţetă – modernizarea sistemului de alei şi placarea acestora cu plăci din granit, amplasarea unor pergole de lemn, montarea de mobilier urban, refacerea şi extinderea sistemului de iluminat, restaurarea elementelor decorative etc. Dulce limbă română, mătăsoasă precum reclamele întinse pe gardurile investiției din centrul orașului…
Toate acestea pe hârtie, în protocoale, în acte parafate cu promisiuni colorate și adânc mirositoare. În fapt, în centrul orașului nostru e liniște, o liniște înghețată și atacată, spre seară, de cârdurile imenese de ciori gălăgioase. Dar să avem „puțintică răbdare”, până ies eu la pensie se termină lucrarea, o să am pe unde să mă plimb, îngândurat de cei peste 1500 de lei… Pensie după 40 de ani de muncă… Adică peste trei ani… Nu sunt cumva prea optimist?