TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Doi dușmani la televizor…

Primul om în stat, președintele României, despre al doilea om în stat, președintele Senatului:

„Cu acest individ ne-am lămurit, are un discurs anti-justiţie şi vrea să scape de justiţie. Şi spun individ pentru că îmi vine foarte greu să cred că un întreg partid este de acord cu un astfel de discurs împotriva justiţiei. Eu nu cred aşa ceva. Eu cred că acest individ nu vrea să se scape doar pe el, ci şi câţiva prieteni. Vom vedea cine va ajunge în următoarele săptămâni în Parlament ca să fie votat pro sau contra urmărire penală şi o să vedem din cine se compune gaşca despe care se vorbeşte”…

„Să se scape doar pe el”? Cred că știe domnul profesor de fizică ceva…

Al doilea om în stat, președintele Senatului, despre primul om în stat, președintele României:

„Am văzut în ultimele zile diverse comentarii şi chiar forme de adresare faţă de persoana mea pe care le consider nepotrivite. Nu pot să vă ascund că forma aceasta de adresare pe care a ales-o preşedintele la adresa mea mă face să mă gândesc că ar fi bine dacă şi domnia sa s-ar putea lăuda cu tot atâtea lucruri câte am făcut eu în mandatul de prim-ministru. Când o să aibă aceleaşi realizări sigur că putem să ne apelăm aşa într-o formulă mai puţin protocolară. Până atunci eu înţeleg să respect funcţia pe care cineva o deţine în stat”…

Un dascăl de liceu, despre amândoi… Să vă predau, domnilor, o lecție despre dușmănie și, eventual, despre dușmani. Și nu vă dau temă pentru acasă, așa ne învață domn ministru de la învățământ, filosof de-al meu, să nu-i obosim prea tare pe studioșii noștri elevi. Dușmanul este un om cu atitudine ostilă, adică răuvoitoare față de cineva sau de ceva, un om care urăște ceva sau pe cineva. Prea-marii noștri bărbați politici, luați și ceva sinonime: vrăjmaș, pizmaș, nepriitor, pârâș, sculător… Scuzați! Vă șoptesc și două versuri, din Coșbuc… Nu-mi fi inimă dușmancă/ De vezi răul lângă tine…

Vă plimb puțin și prin alte timpuri, ascultați cum zicea Cicero: adesea omul își este singur cel mai mare dușman. E bine să știi unde-ți sunt prietenii, dar e și mai bine să știi unde-ți sunt dușmanii. Adică, ar veni cam așa, dușmanii se recrutează dintre prieteni. E bine să mai  afle cei doi polemiști de seamă și că cel mai rău soi de dușman este cel al lăudătorilor. Numai dușmanii ne spun adevărul, pentru că apropiații ne mint fără sfârșit, prinși în pânza de păianjen a datoriei.

Domnilor, să mai luați aminte că nu suntem niciodată prea prudenți atunci când ne alegem dușmanii. Știți cum se spune, întotdeauna să-ți ierți dușmanii, pentru că nimic nu-i enervează mai tare. Un evreu celebru zicea să cerem sfatul unui dușman și să facem invers. Și adăuga că un prieten este cineva care are acasă dușmani ca și tine. Mai ales că un dușman este un prieten care nu te costă nimic.

Îl văd chiar acum pe unul dintre oamenii despre care vă vorbeam, al doilea, e la televizor, e arogant și tot nu a învățat să folosească acuzativul. Domn Călin, justiția pe care o dorim… așa e corect! Parcă i-aș mai spune ( și lui, și celuilalt) că adevărații noștri dușmani sunt tăcuți, iar dușmanul adevărat nu te părăsește niciodată.

Așadar, prindeți șarpele cu mâna dușmanului și nu uitați să vă pregătiți, vă cam ascult în ora noastră viitoare… Pe care o vom avea!