TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Desfăcutele vremuri

Sfârșit de mai și încă o generație care termină liceul… Și încă un an „de instrucție și educație” din lunga mea viață de profesor…

Am în fața mea treizeci de adolescenți frumoși, cultivați, care știu limba română ( deci nu vor ajunge niciodată premierul României ), dar care nu știu ce-i așteaptă în jungla patriei lor întunecate. E ultima noastră oră de filosofie…

Vorbim împreună despre Platon și despre dreptate. Care este natura dreptății, originea ei? Cei ce practică dreptatea, le spun eu, cu textul alături și cu gândurile rătăcite prin această primăvară palidă, o fac fără voie, din pricina neputinței de a face nedreptăți. Și le mai spun că, dacă le vom da și celui drept și celui nedrept îngăduința să facă ce vor, îl vom prinde pe omul cel drept spre aceeași țintă ca și pe omul nedrept. Nimeni nu e drept de bunăvoie, ci doar silnic, toată lumea crede că e mult mai profitabilă nedreptatea decât dreptatea.

Îi privesc pe sub ochelarii mei, care m-au costat jumătate din leafa pe martie, aia despre care zicea ministrul educației, cel cu pamblica, mai zilele trecute, că s-a dublat… Câți dintre domnișoarele și domnii emoționați, din băncile care au rămas cam înguste pentru ele și ei, vor mai rămâne în țară peste puțină vreme? Știu sigur, foarte puțini…