Îl știu de mulți ani. Nu s-a schimbat… E atât de zgârcit, încât i se potrivește o replică din Tudor Mușatescu: noaptea latră în curte, ca să facă economie de câine! A avut zilele trecute doi oameni care s-au ocupat de gardul lui cam ruginit, l-au vopsit și l-au frecat îndelung, în arșița de iunie. I-au cerut să le pună o sticlă cu apă la frigider și el le-a răspuns că nu are cum, nu poate să deschidă ușa răcitorului, pentru că se consumă prea mult curent. Pe cuvântul meu de onoare! Eu l-am auzit…
Am înșirat, singur, prin curtea mea cuvintele următoare: calicenie, meschinărie, cărpănoșie etc. De fapt, avarul seamănă cu măgarul încărcat cu aur și care se trântește în paie. Se potrivește, vecinul meu are urechi lungi, ca două antene ruginite și ele. Să știți că e așa: un avar bogat și un țap gras sunt buni doar după moarte. Sunt foarte sigur că zgârciții nu au amintiri frumoase, chiar și fericirea lor e dublă, adică îți numără banii în fața oglinzii.
E cam greu să-i povestesc vecinului meu bogat că a fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor. Cui să-i spui? O fi auzit și el o replică cunoscută: nu există om mai sărac decât bogatul care se crede la adăpost de sărăcie. Pentru că avarul pierde mai mult decât cheltuiește cel darnic.
Vecine, o să-i strig eu mâine peste gard, ia și rumegă niște cuvinte: culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie… Și să nu uit, la un zgârcit drumul cel mai lung este drumul spre buzunar…
Facebook
WhatsApp
TikTok
