ortooxacell kiss2022.gif Flax

TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Amintiri de când eram mai tânăr

Ce legătură ar putea să fie între o glugă și Aristotel? A glugi și a cunoaște rostul filosofiei, doar spunea Aristotel că începutul oricărei înțelepciuni este  cunoașterea de sine

Să lămurim termenii, gluga este un obiect de îmbrăcăminte în formă de pungă conică și care acoperă capul pentru a-l feri de ploaie, de frig etc. Dar, gluga mai este și o grămadă de știuleți de porumb sau de mănunchiuri de cânepă, adică o  căpiță. de coceni  Bine, uneori i se mai spune glugă și unui om lipsit de importanță. Așadar, o glugă este o grămadă de snopi, de coceni de porumb, care se așază în picioare, în forma unei stive conice.

Prin toamna lui 1977, după cutremur, am fost urcați în trenul de Constanța, noi, studenții la filosofie, sociologie și psihologie, ca să eliberăm ogoarele patriei de cocenii rămași pe câmp, într-un an cu recolte record, mai mari decât oriunde în Europa, așa cum raportau tovarășii din județele României spre comunism în zbor. Am ocupat sălile de clasă ale școlii din Cobadin și, din ziua următoare, am trecut la munca de jos, cum zicea un bătrân dascăl, mare specialist în educație materialist-științifică și ateistă, șeful armatei filosofice, al înțelepciunii de atunci a țării etc.

În soarele de octombrie, pe câmpia dobrogeană, vocea poetului răsuna patriotic:  „Pe glugile de ciocani de prin curți/ luna zvârlea luciri de bronz”. Sau, cum scria un alt rapsod cu simbrie tovărășească,  „Păpușoii uscați se odihneau în glugi pe lanuri”. Aveam o „echipă” de elită, îndrumătorul nostru „agricol” era un savant, un mare profesor, cel mai mare specialist în… Aristotel. Doar știți că Aristotel este considerat, de unii, ca fiind cel mai inteligent om care a mers vreodată pe această planetă, el spunea că este semnul unei minţi educate capacitatea de a analiza o idee fără a o şi accepta.

Sunt foarte mulți ani de atunci, dar îl văd, și acum, pe profesorul nostru, adunând snopul în gluga specială, dobrogeană, convins de înțelepciunea stagiritului: răbdarea este amară, dar fructele sale sunt dulci. Și tot Aristotel: în momentele cele mai întunecate trebuie să ne concentrăm pentru a vedea lumina. Și a venit prânzul, ne-au adus, în marmide uriașe (noi le știam din armata cu termen redus făcută nu de mult) ciorba fierbinte, ne-au dat un… codru de pâine, un castron din tablă argintie, o lingură grea și… poftă bună! Rezemați de glugile tocmai înălțate, desigur filosofic, de noi, toată dimineața, am trecut la masă. Doar bietul savant se uita neajutorat spre orizont, cu pâinea și lingura într-o mână, cu castronul plin în cealaltă, în căutarea unei soluții de viață. Care nu venea… Păi, nu spunea Aristotel, cel pe care îl slujea de o viață domn profesor, că măiestria nu este niciodată ceva întâmplător, este rezultatul dorinţei mari, a unui efort sincer şi a unei execuţii inteligente? Aceasta reprezintă, deci,  o alegere înţeleaptă a mai multor alternative.

Cum filosoful grec spusese, de mult, că tinerii sunt în permanenţă într-o stare asemănătoare intoxicaţiei și, tot el, că noi devenim doar prin efectuare de acţiuni, devenim temperaţi prin acţiuni temperate, devenim curajoşi prin acţiuni curajoase, am trecut la soluția necesară.    M-am apropiat de profesorul nostru cel adânc neajutorat și i-am „explicat” că trebuie să țină pâinea între picioare, ca să poată folosi lingura pentru castronul în care ciorba începuse să se răcească. Da? Dragul meu, așa se face? m-a întrebat fericit. Și a reușit să golească vasul de metal, cu bucăți mari de cartofi și carne…

Să mai spună cineva că expresia filosofiei nu este fapta, sunt convins că dascălul nostru medita sprijinit în gluga dobrogeană la cuvintele grecului celebru… Nu există genii mari, fără un amestec de nebunie. Și tot Aristotel: cei care cunosc, fac,  cei care înţeleg, învaţă.

Seara, în curtea mare a școlii din Cobadin, cu o găleată de tulburel alături, adusă de colegii mei întreprinzători și negustori de nevoie, profesorul nostru ușor amețit de la licoarea roșie și cam tare ne-a ținut un curs improvizat de filosofie antică. Zicea, ștergându-și ochelarii aburiți, din Aristotel… Ca să zic așa (erau cuvintele pe care le repeta din două în două minute) a fugi de probleme este o formă de laşitate şi, deşi este adevărat că sinuciderea înfruntă moartea, el o face nu pentru un scop nobil, dar pentru a scăpa de ceva rău.

Avea dreptate Aristotel, ca și dascălul nostru cel înțelept, tineretul este uşor de înşelat pentru că el trăieşte numai cu speranţa. Și, mai ales, că ceea ce stă în puterea noastră să facem, stă în puterea noastră să nu facem!

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media