Râde cioară de cioroi, că sunt negri amândoi, zice un proverb, iar eu parcă văd o dezbatere fără sfârșit, la una dintre televiziunile cu vorbe deșarte, între un liberal și un pesedist. Avea dreptate un personaj celebru, nu am încredere în cămile și în oricine altcineva care rezistă o săptămână fără să bea nimic. Și, tot așa, mai constata el, poți afla orice de la o femeie, dacă nu-i pui întrebări.
*
E cum zicea Seneca, sunt două lucruri care nu se mai întorc niciodată, o săgeată aruncată și o ocazie pierdută. Nici măcar îndemnul lui nu se mai regăsește în lumea noastră, nu spune lumii ceea ce știi să faci, fă-o și gata! Ușor de zis, înțeleptule, parcă tot Măria Ta ai spus că în lume-s multe mari minuni / minuni mai mari ca omul nu-s… S-o creadă el!
*
Apa nu stă pe munţi, nici răzbunarea într-o inimă mare, îmi amintesc eu un vechi proverb. Și încă unul: nu te mânia pe Dumnezeu că a creat tigrul, mulţumeşte-i că nu i-a dat aripi.
*
Numai în pomul plin de roade aruncă oamenii cu piatră. Sunt destui cei care-ți arată drumul după ce se răstoarnă căruța. Omul rău e precum cărbunele, dacă nu te arde, te înnegrește. Răutatea e un leu care începe prin a sări mai întâi asupra stăpânului său. Două lucruri negre nu fac un lucru alb. O vorbă rea rănește mai mult decât o sabie ascuțită. Cerul limpede trăsneşte.
Dintr-o arhivă…
Un gând… „Tu ştii totul, tu ştii ce o să se întâmple după moarte, tu ştii pur şi simplu, într-un mod evident şi calm, aşa cum o ştie o pasăre, după ce ţâşneşte de pe o ramură, că va zbura şi nu va cădea. De asta sunt aşa de fericit cu tine, dragostea mea…” (Vladimir Nabokov – soției)
Un fel de banc spaniol… O grădină. Unui bărbat de 73 de ani i se ia un interviu. Intervievatul se destăinuie: „Sunt fiu de părinți exilați. Până la vreo 27 de ani, cu puțin înainte de tranziția politică, nu am putut reveni în Spania din cauza lui Franco. Pe tatăl meu, săracul, nu știam nici unde să-l înmormântăm. Mama mea a petrecut mare parte din viață în cărucior de invalid.
Acum am 73 de ani. Cu niște luni în urmă mi-au tăiat 30% dintr-un plămân. Nevastă-mea e emigrantă. Am cu ea trei copii. Din trei lucrează doar unul, cea mijlocie, însă fără plată. Toți, incluzând nepoții, trăiesc din venitul meu. Fata cea mare tocmai a divorțat. Ginerele meu, pus pe droguri și alcool, a lăsat-o cu doi copii. Fiul cel mai mic, încă trăiește în casa mea, și pe deasupra s-a căsătorit cu o femeie divorțată și a adus-o să trăiască la noi in casă. Aceasta doamnă lucra înainte, avea un post bun, însă de când s-a mutat în casa mea nu mai face nimic. Acum au două fetițe care și ele trăiesc sub acoperișul meu, și, culmea, cu criza, anul ăsta aproape nu am putut merge în vacanță. Nici nu am putut serba faptul că Spania a câștigat Mondialul de fotbal. Pe deasupra, soțul fiicei mele mijlocii are probleme cu justiția. Când am aflat, aproape am leșinat și era cât pe ce să pierd un ochi când m-am lovit de o ușă. Tocmai ce m-au operat pentru că mi-am fracturat șoldul”. Ziaristul comentează cu un aer preocupat:
„Majestate! Nu cred că situația dumneavoastră este chiar atât de rea!”
Facebook
WhatsApp
TikTok
