În anul 1968, Comisia pentru Îmbunătăţirea Administrativ-Teritorială a Comunelor şi Oraşelor, care funcţiona pe lângă Consiliul Popular Judeţean întocmea un studiu care concluziona că este necesară înfiinţarea unui nou oraş în Dâmboviţa şi anume Doiceşti, acesta urmând a îngloba şi comuna Şotânga.
Argumentele principale constau în numărul mare al locuitorilor din cele două comune-9.081 (între care 2.967 salariaţi) şi faptul că pe raza acestora funcţionau trei unităţi industriale mari: Electrocentrala Doiceşti, cu 830 de angajaţi şi o producţie de 171 de milioane de lei, Întreprinderea de Prefabricate de Beton Celular Autoclavizat Doiceşti, cu 362 de angajaţi şi o producţie de 32 de milioane şi Exploatarea Minieră din Şotânga, unde lucrau 1200 de persoane şi avea o producţie globală de 78 de milioane de lei. Pe lângă acestea, în zonă îşi desfăşurau activitatea şi o întreprindere avicolă de stat cu 50 de salariaţi şi o producţie de 300.000 de pui, dar şi o fabrică de pâine cu un număr egal de angajaţi.
Mai mult decât atât, Doiceşti fusese declarată centru muncitoresc (o poziţie provizorie, între comună şi oraş), fapt ce aducea locuitorilor unele avantaje de care se bucurau orăşenii: acordarea alocaţiei de stat pentru copii, tichete pentru combustibil, existenţa unor unităţi comerciale de stat, 36 la număr, mai exact, între care magazine alimentare, restaurante, magazine textile, care aduceau anual un venit de cca 18 milioane de lei.
Pentru întreţinerea străzilor, parcurilor şi altor zone verzi, salubritate şi iluminat public în aceste localităţi, Consiliul Popular Judeţean cheltuia aproximativ 400.000 de lei.
Nu ştim din ce motiv propunerea nu a fost pusă în practică, dar a contat poate faptul că niciun oraş nu avea mai puţin de 10.000 de locuitori sau apropierea de reşedinţa judeţului (cca 10 km).