Pentru acţiunile edilitare pe care şi le-a propus pentru anul 1944 (şi pe care le aminteam în articolul anterior) edilul oraşului considera că fondurile necesare trebuiau să vină, în afară de cele existente în bugetul local, din suprataxa de 0,017 lei pe kilogramul de ţiţei (în sumă totală de 15.000.000 de lei), din taxa pe produsele petroliere încasate de Colegiul Nicolae Filipescu (250.000.000 de lei) şi un surplus de peste 325.000.000 de lei, al Comitetului de Construcţie a Colegiului Nicolae Filipescu, cărora li se adăugau 132.000.000 de lei din fondul Ministerului Afacerilor Interne, precum şi altele alocate primăriilor din nordul Moldovei, rămase neutilizate ca urmare a avansării liniei frontului.
Prin urmare, aşa cum lesne se poate observa, majoritatea banilor necesari construcţiilor necesare la Târgovişte veneau din taxele pe petrol, acesta fiind şi motivul pentru care, agravarea situaţiei generale a ţării, ca urmare a avansării trupelor sovietice pe teritoriul ei, acest program îndrăzneţ nu a mai apucat să fie realizat.
După 23 august 1944, statul român înceta să mai încaseze redevenţele la petrol, situaţia schimbându-se radical prin venirea „aliaţilor” ruşi.