În cadrul Jocurilor Olimpice găzduite de Berlin în anul 1936 Germania lansa iniţiativa ca fiecare ţară să-şi trimită o delegație de tineri care să alcătuiască tabăra internaţională de tineret, şi care, de preferinţă, trebuiau să facă parte din organizaţiile premilitare.
Grupul trimis de România, singura ţară care nu avea organizat un stand promoţional, era compus din membri ai Străjii Ţării, cărora le fuseseră adăugaţi trei lucrători, pe considerentul unei mai bune reprezentativităţi a diverselor categorii sociale.
Tinerii elveţieni care-şi aveau cortul lângă cel al delegaţiei României au plecat mai devreme, motiv pentru o scurtă „inspecţie” a cortului elveţian, efectuată de lucrătorii români; pentru a vedea dacă aceştia nu uitaseră ceva şi a le trimite, eventual, proprietarilor. Cel puţin aşa suna justificarea românilor atunci când în cortul lor s-a găsit un rând de haine care, din ghinion pentru ei, aparţinea unuia dintre delegaţii germani. Acesta dădea dispoziţie să se facă percheziţie în toate corturile vecine celui elveţian, când constată că-i lipsesc hainele…
E de prisos să amintim faptul că în tabăra organizată după disciplina germană strictă, românii au fost campioni la nerespectarea programului, alături (totuşi!) de delegaţia americană.