TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Datul cu părerea – sport național

   Există o zicere care poate concentra, aproape ca nicio alta, subiectul abordat în tableta de azi, și anume: „tot românul se pricepe la politică și la fotbal”. Este esența unei abordări a vieții specifică nouă, a unor oameni care, indiferent de nivelul de informare, educație sau pricepere, avem o părere despre orice.

   Cu certitudine, nu este nimic de condamnat în a avea viziuni personale asupra unui subiect sau altul ci, din contră, este recomandabil să fim în stare să ne formulăm aceste opinii. Situația problematică apare atunci când ținem cu tot dinadinsul să le exprimăm, atunci când nu avem un fundament solid pentru ele, suntem superficial informați sau le construim pe o bază care ține de afecte, cu atât mai mult cu cât aceste păreri se referă nu la noi și la alegerile noastre, ci la opțiunile de viață sau la activitatea altora. Nu e nicio rușine să recunoaștem că nu deținem suficiente date despre o temă, că nu stăpânim un anumit domeniu sau că nu cunoaștem răspunsul la o întrebare sau o dilemă. Este firesc să cunoaștem un anume set de informații mai în adâncime decât altele, fie că le-am dobândit prin formare, experiență sau observație. Ce ajunge să fie rușinos și, uneori, material de emisiuni de umor, este tocmai această nonșalanță și siguranța cu care cei mai puțini informați își exprimă părerile: cu cât există mai puțină pregătire, cu atât mai categorice sunt opiniile. Cred că nu sunt puțini cei care cunosc măcar un exemplu de persoană a cărei singură activitate sportivă este traseul canapea-frigider și retur, dar care nu întârzie în a spune cum ar fi putut proceda diferit Simona Halep într-o competiție. 

   Astfel de oameni debordează de convingeri, nu au îndoieli și nu acceptă că altcineva ar putea avea dreptate sau, pur și simplu, că ar putea să spună ceva într-o problemă care nu-i privește. Aud fragmente de idei, fac corelații fără substanță, preiau ad litteram ce le convine de la televizor, de pe internet sau de la prieteni cu o mai mare influență. Mai mult, dacă au reușit să ajungă ei înșiși într-o poziție de putere sau vizibilitate publică, încep să se simtă îndreptățiți, tocmai din această cauză, în a-și exprima părerile despre orice și oricând. În plus, adună în jurul lor și unul sau mai mulți adepți care să-i susțină orbește și care să le hrănească o falsă impresie de expertiză, din acest punct luând naștere un adevărat cerc vicios.

   De unde pornește, oare, acest fenomen? Să fie un aspect care ține de istorie, de genetică sau de vreun specific local? Presupun, dintr-o perspectivă subiectivă, că el își trage rădăcinile din ceva mult mai simplu, și anume din orgoliu. Simțim nevoia să ne facem auziți, să ne confirmăm anumite coordonate ale existenței prin faptul că spunem ceva, nu prin ceea ce spunem și modul în care o spunem. Astfel ajungem, adesea, să ne prefacem că știm, din dorința de a ne impune, de a capta un auditoriu. Exprimăm ceva, deci existăm. E suficient să credem, să avem o impresie pentru a ne exterioriza. 

   Marea consecință a acestei atitudini, asociată cu viteza de necontrolat a informației (nu în sens clasic, ci în sens de content) este faptul că în ziua de azi, mai mult ca oricând, păreriștii au ieșit în față: în presă, pe stradă, la televizor, pe internet. De aici, pare că libertatea de exprimare, în adevăratul sens al cuvântului, își pierde din consistență în această avalanșă de opinii. Oricine poate avea o părere, însă puţini pot să şi le susţină sau sunt dispuși să și le susțină în mod calm, deschis, cu argumente. Pentru mulți, argumentul suprem pe care îl pun pe masă este ridicarea vocii.

   Este firesc, printr-o asemenea aglomerare de păreri pestrițe, ca cei pregătiți sau capabili să se piardă, întrucât scopul lor este substanța, nu virulența exprimării. Ei își pun întrebări, își verifică sursele și se informează în mod constant, nu cred că dețin adevărul suprem, iar atunci când au îndoieli preferă să tacă, pentru a nu induce pe alții în eroare și pentru a nu se face de râs. Din păcate, nu de puține ori, ei trebuie să dea socoteală celor care dețin cunoștințe vagi, superficiale.

   În încheiere, îmi rezerv libertatea (sau orgoliul?) de a-mi exprima cu voce tare o părere. Cred că ne-ar fi mai bine, atât la nivel de comunitate, cât și fiecăruia în parte, dacă am învăța să ne construim și să ne exteriorizăm opinii în cunoștință de cauză, cumpătate, nu doar pentru a ne face auziți. Dacă este posibil, să le păstrăm la nivelul sferei vieții noastre proprii sau, cel mult, a celor cu care avem o tangență și care ne afectează cursul propriei vieți, nu referitor la cei pe care nu îi cunoaștem, despre care nu știm ce au în suflet sau prin ce au trecut. Nu în ultimul rând, dacă o părere nu poate aduce o schimbare în bine, să încercăm s-o păstrăm pentru noi. Fiecare are libertatea să-și trăiască existența în funcție de principiile, dorințele și trăirile sale.

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro