Teoria conspirației și toate zvonurile legate de soluția mondială a suprapopulării au făcut obiectul mai multor romane și nuvele SF în secolul trecut. Eu am găsit aparte romanul ce face obiectul cronicii de astăzi. Poate nu vă dați seama, dar, la acel moment, apariția unei idei de reciclare pentru a hrăni o populație mare era vizionară și era percepută ca o aberație. Acum, în zilele noastre, Fereastra Overton s-a instalat deja și acceptăm multe. Fereastra Overton este tehnologia de comunicare folosită pentru a face lumea să se obișnuiască cu ceea ce, în mod normal, este imposibil să poată accepta. Tehnologia „sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inoculat… Am să încep tableta scriind despre un concept relativ nou și anume acela al mâncării sintetice. Soylent este un brand de produse ce se doresc a fi un substituent al mâncărurilor normale, organice, şi sunt fabricate de Soylent Nutrition, Inc. Soylent a apărut pe piaţă în 2014.
Soylent este numit după produsul verde din romanul despre care discutăm astăzi. Faceți loc! Faceți loc! este un roman științifico-fantastic din 1966, scris de Harry Harrison, care explorează consecințele asupra societății a creșterii scăpate de sub control a populației. A apărut inițial în foileton, în revista Impulse. În roman, majoritatea tipurilor de soylent sunt fabricate din soia și linte, de unde și denumirea produsului, o combinație de „soia” și „împrumutat”. Cuvântul evocă și adaptarea filmului din 1973, Soylent Green.
Aşa cum scriam, Produsul verde este un film produs în 1973 ce descrie o societate distopică, regizat de Richard Fleischer și cu Charlton Heston, Leigh Taylor-Young și Edward G. Robinson. Bazat pe romanul științifico-fantastic Faceți loc! Faceți loc! de Harry Harrison, folosește ca pretext o anchetă a poliției pentru a construi o poveste science fiction. Pe scurt, povestea este despre ancheta asupra uciderii unui om de afaceri bogat, dar substratul este despre un viitor distopic al oceanelor pe moarte și al umidității prezente pe tot parcursul anului datorită efectului de seră, rezultând în poluare, sărăcie, suprapopulare, eutanasie și resurse epuizate. Rolul din Produsul verde a fost ultimul pentru Edward G. Robinson, el murind la 12 zile după ce se termină filmările, în ianuarie 1973.
În carte, acțiunea este amplasată în viitor, în august 1999, și speculează raportul proporției dintre resursele mondiale folosite de Statele Unite și alte țări în comparație cu creșterea populației, descriind o lume în care populația globală este de șapte miliarde de oameni, afectată de supraaglomerare, lipsă de resurse și o infrastructura prăbușită. Intriga sare de la personaj la personaj, relatând viețile oamenilor din diferite sfere ale vieții din New York City, cu o populație de 35 de milioane. Romanul, spre deosebire de film, se concentrează mai mult pe ideea controlului populației. Filmul este mult mai dur, soluția găsită pentru hrana populației, fiind de neconceput.
Filmul are acțiunea plasată după anul 2022, cu aceași poveste: efectele cumulative ale suprapopulării, poluării și a unor catastrofe climatice care au provocat o penurie mondială severă de alimente, apă și locuințe. Numai în New York există 40 de milioane de oameni, unde doar elita orașului își poate permite apartamente spațioase, apă curată și mâncare naturală și chiar și atunci la prețuri oribil de mari. Casele elitei includ de obicei concubine care sunt denumite „mobilier” și servesc chiriașilor ca sclavi. În oraș locuiește detectivul Frank Thorn și vechiul său prieten Sol Roth, un analist extrem de inteligent, denumit „carte”. Roth își amintește lumea când avea animale și hrană adevărată și are o mică bibliotecă de materiale de referință pentru a-l ajuta pe Thorn. Thorn are sarcina de a investiga uciderea bogatului și influentului William R. Simonson și află repede că Simonson fusese asasinat și că era membru al consiliului de administrație al Soylent Industries.Soylent Industries controlează aprovizionarea cu alimente din jumătate din lume și vinde napolitele produse artificial, inclusiv „roșu soia ” și „galben soia”. Cel mai recent produs al lor este „Soylent Green”, mult mai aromat și hrănitor, promovat ca fiind fabricat din plancton oceanic, dar este în cantitate redusă. Ca urmare a blocajelor săptămânale de aprovizionare, masele înfometate se revoltă în mod regulat și sunt scoase brutal de pe străzi prin intermediul forțelor de poliție Cu ajutorul frumoasei Shirl, cu care Thorn începe o relație amoroasă, descoperă un preot pe care Simonson îl vizitase și la care se spovedise cu puțin timp înainte de moartea sa. Preotul este capabil să insinueze un adevăr îngrozitor cu puțin înainte ca el însuși să fie ucis. La ordinul guvernatorului, Thorn este instruit să pună capăt anchetei, dar el continuă. El este atacat în timpul unei revolte, de același asasin care l-a ucis pe Simonson, dar criminalul este zdrobit de un vehicul de poliție. Roth găsește cele două volume ce conțin rapoarte oceanografice pe care Thorn le recuperase din apartamentul lui Simonson. Rapoartele confirmă faptul că oceanele nu mai produc plancton și deduc că Soylent Green este produs dintr-o sursă de proteine de neconceput. Ei deduc, de asemenea, că asasinarea lui Simonson a fost ordonată de colegii săi din membrii consiliului său de administrație Soylent Industries, știind că este tot mai tulburat de adevăr.
Roth este atât de dezgustat de viața sa într-o lume degradată încât decide să „se întoarcă la casa lui Dumnezeu” și aplează la sinuciderea asistată într-o clinică guvernamentală. Thorn găsește un mesaj lăsat de Roth și se grăbește să-l oprească, dar ajunge prea târziu. Roth și Thorn sunt fascinați de montajul vizual și muzical al procesului de eutanasie – păduri îndepărtate, animale sălbatice, râuri și viață oceanică. Înainte de a muri, Roth îi șoptește ceea ce a descoperit lui Thorn, implorându-l să găsească dovezi, astfel încât Consiliul Națiunilor să poată lua măsuri.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
