TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Isus din Nazaret

De data asta, am să încep cu filmul. L-am văzut prima dată pe casetă video, prin 1988. De 8 Martie, mama îşi invita colegele de la muncă pe la noi. Nu am înţeles cum reuşeau, dar, culmea, se adunau vreo zece doamne la mama în sufragerie. Eu eram pe post de telecomandă la un televizor Cromatic.

Două miniserii am văzut în acest fel: Shogun şi Iisus din Nazaret. De ce încep cu filmul? Pentru că este o capodoperă. O capodoperă în care se adună cele mai multe premii Oscar din istoria cinematografiei. Însă nu filmul în sine a fost premiat, ci actorii din rolurile principale. Anne Bancroft a luat Oscar pentru Miracol în Alabama (The Miracle Worker). Ernest Borgnine a fost premiat cu Oscar pentru Marty. James Earl Jones (vocea lui Darth Wader) a fost nominalizat la Oscar pentru rolul din filmul Marea speranță albă (The Great White Hope ) și a fost recompensat în 2011 cu Premiul Oscar pentru întreaga carieră. James Mason a fost nominalizat de trei ori pentru statuetă și este deținătorul a unui Glob de Aur pentru rolul din filmul S-a născut o stea. Ian McShane are 14 nominalizări și diverse premii din 2004 încoace și are rolul principal în Zeii americani. Laurence Olivier, a cărui notorietate îi depășește pe toți, are două premii Oscar, patru premii Globul de Aur, un premiu BAFTA, șase premii EMMY și câteva zeci din alte categorii. Christopher Plummer este cel mai bătrân laureat la Oscar, după peste cinci decenii de activitate, la vârsta de 83 de ani. Anthony Quinn (cunoscut la noi pentru rolul din Zorba Grecul) are două premii Oscar. Fernando Rey are un premiu la Cannes. Rod Steiger are un Oscar pentru În arșița nopții, două premii BAFTA și un Glob de aur. Peter Ustinov are două statuete Oscar. Michael York a fost nominalizat de câteva ori la EMMY și are un adintre cele mai impresionante cinematografii. Robert Powell a fost nominlizat la premiul BAFTA chiar pentru rolul din IIisus din Nazaret, iar Olivia Hussey are un Glob de Aur.

Regizorul este Franco Zeffirelli în plină maturitate artistică, plin de creativitate la momentul producerii filmului și poate este capodopera vieți sale. Muzica îi aparţine lui Maurice Jarre. Pelicula a fost difuzată în premieră în Duminica Floriilor şi a Paştelui din 1977. După 1989 a fost difuzat şi la noi la TVR cu ocazia primului Paşte liber.

Acum am să mă pierd un pic în poveşti despre film şi am să aduc şi câteva speculaţii. Zeffirelli şi Suso Cecchi D’Amico, care sunt scenariştii filmului, merg pe firul epic al Noului Testament, prezentând într-un mod magistral evenimentele, pildele, învăţămintele sau contextul politic din viaţa lui Iisus.

Eram la Seara de carte şi Pompiliu Alexandru a povestit o bucăţică dintr-un documentar legat de producţia acestei miniserii. Povestea începe cam aşa: în perioada de pre-producţie a filmului, atunci când se făceau costumele şi se pregăteau decorurile, în acest cadru plin de oameni din zona Orientului Mijlociu și din nordul Africii, a apărut actorul principal, Robert Powell, îmbrăcat ca Iisus. Apariţia lui a provocat o adevărată rumoare, oamenii identificându-l cu personajul Iisus. Discuţia purtată este legată de cum reuşim să ne construim o imagine despre un personaj şi cum această imagine poate deveni comună cu aceea a unui întreg grup, dar mai important este cum imaginea acestui actor devine emblematică pentru Domnul nostru Iisus Hristos.

Nu cred că există un film care să transmită atât de multă emoţie prin mesaj, dar şi prin modalitatea în care elementele cinematografice te fac să rezonezi, aici muzica având un rol extrem de important. Cu toate că Zeffirelli a fost regizor şi co-scenarist al acestei miniserii, trebuie evidenţiată contribuţia pe care o are Suso Cecchi D’Amico în redactarea scriptului. Este fiica unuia dintre scriitorii şi cineaştii începutului de secol, pe nume Emilio Cecchi, care i-a ajutat pe Giuseppe Prezzolini şi pe Giovanni Papini să publice și să editeze o revistă. Relaţia dintre cei trei a fost una strânsă şi, poate nu întâmplător, în scenariu se regăseşte influenţa lui Papini. Suso Cecchi D’Amico a mai fost scenaristă şi la Ladri di biciclette, considerat unul dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor, și are în palmares peste 100 de scenarii.

Aşa cum am spus, am să mă pierd în poveşti şi vă zic că într-o seară, un alt bun prieten al meu mi-a relatat conversaţia între el şi un profesor indian, care nu era creştin. Pe scurt, povestea avea o concluzie simplă: daţi-ni-l nouă pe Iisus şi noi vă dăm toată spiritualitatea noastră. Am ales această carte, în ciuda faptului că puteam alege multe cărţi despre viaţa lui Iisus, fără a ajunge la Noul Testament, datorită relaţiei între co-scenarista Suso Cecchi D’Amico şi Giovani Papini. Viața lui Iisus este o lucrare a celebrului enciclopedist Giovanni Papini și a avut un imens succes editorial, fiind tradusă în peste 100 de limbi, fiind publicată în anul 1921 sub titlul Storia di Cristo.

Cartea nu este ceea ce v-ați aștepta. Nu este o reluare a firul epic din Evanghelii. Este o carte în care se relevă profunzimea creștinismului, devoalând unele aspecte ezoterice și analizând în profunzime pildele sau minunile. IIisus este zugrăvit așa cum nu veți mai citi nicăieri în literatura de până acum. Abordează subiecte pe care mulți nu le cunoaștem și poate la biserică nu ne-au fost explicate atât de bine, spre exemplu abordează importanța Sfântului Ioan Botezătorul sau parusia Domnului.

Am să vă dau două citate din carte: „Magii la Betleem înseamnă vechile teologii care recunosc desăvârșita revelație. Știința ce se umilește în fața Nevinovăției, Bogăția care se culcă la picioarele sărăciei.” Și:” „Iisus rămâne un sfârşit şi un început, o genune de taine dumnezeieşti la răspântia dintre două crâmpeie de istorie omenească”.

Aceasta este cheia în care este scrisă cartea. Documentându-mă pentru film, am găsit că replica pe care Iisus i-o spune lui Iuda, „Deschide-ți inima, nu mintea” nu apare în Evangheliie sinopitice, dar nici în Evanghelia după Ioan. Probabil este un citat din una dintre Evangheliile apocrife.

Avându-l în gând pe Mircea Eliade, ce ne învăţa să trăim pe principiul lui homo religiosus, vă îndrum ca în această perioadă, retrăind evenimentele din Săptămâna Mare de acum aproape 2000 de ani, să citiţi cartea şi să vedeţi câte un pic din film, în fiecare seară.

 

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro