1. Singura problemă adevărată pe care o poate avea un om, orice om, în această viață ține de uitare, de uitarea faptului că s-a născut liber. Asta nu se petrece neapărat din pricina unor împrejurări exterioare, ci ține mai ales de ceva propriu lui, un fel de oboseală care începe să se manifeste odată cu maturizarea/ maturitatea. Poate că sînt un om fericit, în lunga deja viață de pînă acum, nu m-am maturizat. Așa că am rămas cumva spontan, fără mari eforturi, după cum m-am născut. La cît drum a mai rămas, ar fi păcat să ajung să mă maturizez. Mai ales că a te maturiza la bătrînețe înseamnă și a da în mintea copiilor!
Libertatea
Ca să fii liber ca pasărea cerului,
trebuie să te naști cu aripi –
numai ea nu se lovește de piscuri,
doar pentru ea nu există frontiere…
Acum o viață, într-un sat de cîmpie,
s-a petrecut un miracol neașteptat–
mai întîi, trebuie să învingi moartea,
iar apoi te vei naște cum se cuvine…
Cum poți vedea, zborul continuă!
(23 – 25 Aprilie 2021, în Iași)
2. Acum vreo treizeci și cinci de ani, într-o perioadă de ebuliție lirică, am scris și trei poeme dedicate unora dintre poeții mei preferați. Titlurile erau simple și clare, numele poeților – Holderlin, Eminescu, Rilke – urmate de cuvintele „Un vis”. După atît de multă vreme, a sosit un alt vis legat de Eminescu…
Eminescu. Alt vis
Cînd vremea din urmă mă va ajunge,
stoluri mari de corbi și de vulturi, conduși
de o lebădă albă, să-mi ridice rădvanul
și să mă așeze pe munții acoperișului lumii…
cu ochii larg deschiși, să privesc ultimul asfințit,
să simti cum se naște gîndul ca un stilet de cristal,
cu flăcări albastre strălucind pe muchiile sale –
„pe mine, mie redă-mă”…
și în ultima clipă – pe mine ție redă-mă.
(15 Martie 2021, în Iași
3. O imagine de dimineață care m-a bîntuit pînă s-a fixat în noaptea aceasta dintre două zile, poate ca oricare altele…
Big bangul fiecărei clipe…
Privesc prin sticla ferestrei crengile arțarului
cu mugurii gata să plesnească sub ploaie
și sub presiunea sevei ce urcă din adîncuri –
energia din miezul unei bombe înaintea
exploziei nu e alta, cum lava care fierbe
așteptînd să evadeze din piatră este la fel…
nașterea și moartea sînt fețe ale energiei,
același proces misterios și mereu altul
cu fiecare repetiție, cu fiecare revenire –
efectele mereu diferite, imprevizibile…
Și-n trupuri seva andantino pulsează.
(18 – 19 Aprilie 2021, în Iași)
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
