SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – Jurnal intim (1980 – 1984) – episodul 8

Dacă aș posta mai întîi încercarea de explicație și apoi scurta notă din jurnal, există riscul ca lectura mea de acum să influențeze eventualii cititori, așa că voi posta invers…

14 decembrie 1982, o marți

 

   Acum două zile am văzut – pentru prima dată matur – foarte aproape, moartea. Irina m-a salvat. Problema este dacă nu era mai bine să nu reușească. Oricum, mi-a fost teribil de frică. Nu credeam că-ți poate fi atît de frică. A fost îngrozitor. Mai ales cele două zile de după eveniment, cînd organismul nu asculta nici o comandă, cînd adormeam, mă trezeam, adormeam, amețit și neputincios, deplasat greu la baie, multă apă, iar somn. De fapt, a durat cam trei zile, azi fiind marți. Ceea ce știu sigur este că-mi va fi foarte frică să mai încerc. Cel puțin, nu prea curînd. Îngrozitoare mi se par primele zile după ce ești „salvat“. Deh! Mai bine să nu mai scriu nimic, aici. Mai bine să încerc să scriu, în sfîrșit, ceva. Am făcut luni de zile de cînd n-am scris nimic. Așa nu se mai poate.

 

O încercare de explicație

 

   Am decis să postez separat această scurtă notație pentru că, am impresia, este singura cu adevărat intimă dintr-un jurnal poreclit intim, dar care nu este așa ceva. Pe deasupra situația nu e doar intimă, ci și cumva delicată. Deși scurtă, am citit-o de cîteva ori și pare clar că impresia mea, în prima zi lucidă de după eveniment, era că a fost o tentativă de sinucidere. Mi se pare ciudată. Practic cariera mea de sinucigaș s-a încheiat în adolescență cu două tentative eșuate în ridicol și una avortată înainte de a începe. După aceea, nimic. Și să mă apuce deodată la 28 de ani?! Nu spun că, în sinistrul deceniu al nouălea, nu am avut depresii, că nu am avut și reverii sinucigașe, dar nicio tentativă. Din depresii, ieșeam fie prin autoanaliză, mai apoi prin meditații buddhiste, de cîteva ori prin cure de somn medicamentoase. Autoadministrate, dar în urma consultării unui bun prieten psihiatru. La un moment dat, am descoperit rolul terapeutic al textului lui Cioran Întîlniri cu sinuciderea, pe care îl aveam acasă în volum, iar la institut într-un număr din 1960 din NRF. Cînd simțeam că vine depresia, citeam cîteva pagini, niciodată pe toate cele vreo 20, și mă apuca o poftă de viață frenetică. Adevărul este că mereu am suferit de un exces de energie, trebuia numai s-o regăsesc în mine și să-i dau o utilizare.

   În sîmbăta în care s-a produs incidentul, eram într-o dispoziție proastă, provocată mai ales de gîndul că seara trebuia să merg la o nuntă de care nu aveam niciun chef, dar era un fel de obligație, nici măcar a mea. Seara am mers acolo și îmi amintesc că am consumat alcool, mai mult alcool și amestecat, decît obișnuiam chiar și atunci cînd eram mai deschis experiențelor bahice. Doar că mie, cînd sînt deja într-o dispoziție proastă, alcoolul nu-mi face vreun bine, ba dimpotrivă. Cînd am simțit că se apropie delirul cu răcirea universului, mi-am dat seama că trebuie să plec. I-am spus partenerei că mi se taie filmul și i-am mai spus că poate să rămînă. N-a vrut, ceea ce mă face să cred că nu eram într-o stare grozavă. Avea să se verifice imediat, cînd am oprit o mașină care se apropia de hotel, crezînd că e un taxi, îi vedeam și cutia de pe acoperiș! Nu era, dar ne-a dus acasă și n-a vrut să ia banii pe care mă chinuisem să-i scot de prin buzunare. Trecerea de la aerul rece de afară la cel călduț din casă mi-a tăiat filmul aproape complet. Habar nu am de ce am căutat și cum am găsit flaconul de Levomepromazin, cu destule tablete rămase după o recentă cură de somn. Bănuiesc că aș fi adormit imediat ce aș fi pus capul pe pernă. Norocul meu a fost că Irina a observat că luasem pastilele și m-a tîrît în baie unde m-a obligat să dau afară. A reușit să obțină oarece efect. M-a obligat să beau apă. Apoi m-am tîrît în pat unde am zăcut, după cum scrie în notița de jurnal. Pînă marți dimineață. Nu-mi iese tentativă de sinucidere – în primul rînd că, în cazul celor ratate din adolescență,   n-a fost vorba de pastile. În al doilea rînd, nu faci așa ceva cu martori. Cred prin urmare că a fost un gest impulsiv, isteric. Pe fondul unui consum exagerat de alcool, un fel de accident nefericit.

 

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…

 

 

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro