SEMNELE TIMPULUI – Liviu ANTONESEI – De septembrie…

1.Două semne…

 

Eminescu în franceză, versiunea Lupe&Tudor Mirică… Am primit de la prietenii noștri din Grupul de la Dublin o veste excelentă – editura lor tocmai a trimis la tipar o nouă versiune din poeziile lui Eminescu, traduse în limba franceză, realizată de Cindrel Lupe, care trăiește de decenii în Franța, și Tudor Mirică, trăitor la București, foști colegi de liceu. Volumul este o selecție de 50 de poezii din oprea marelui poet.

 

Liviu Tofan, fostul redactor al Europei Libere și autor de cărți de investigație politică și în zona serviciilor, acordă un interviu în două părți prozatorului Cristian Teodorescu. Un interviu despre Putin și război, doctrina eurasiatică, dughiniștii aborigeni, ba chiar și despre un escroc român „de geniu”, care vreme de decenii a înșelat pe toată lumea… Felicitări celor doi interlocutori! Liviu Tofan: „Pentru patrioții noștri de fațadă nu contează că Imperiul Eurasiatic ar însemna dispariția României ca stat suveran…“

2.Moartea la drumul mare

   Prima poezie care vine la mine de cînd am revenit… Să fie binevenită…

 

Moartea e în case, în grădini, pe cîmpuri,

în sate plăpînde și în marile orașe,

moartea e în spitale și teatre, și iarăși

în școlile care abia s-au deschis –

moartea e peste tot, nu deosebește

oamenii după religie, vîrstă, sex,

nici după greutate sau după avere,

lovește totul, lovește pe toți

cu o fervoare păgînă, nebună…

căpcăunului nu-i sînt destui morții,

ordonă bombardarea simbolică

a unui orășel de ziua de naștere

a spurcatei sale potăi siameze…

poate că ariciul curajos va găsi

cheia de la poarta izvorului viu!

 

O moarte precară, o moarte fără

cea mai palidă urmă de măreție,

un joc dement de-a masacrul!

15 Septembrie 2022, în Iași

 

3.Rochiile fetelor

 

   A venit după ce terminasem citirea unui roman, care mi-a plăcut la fel de mult ca și acum foarte mulți ani…

 

Parcă sunt un personaj de roman,

John Ducane, dintr-o carte abia terminată –

mă bîntuie mereu rochiile fetelor

din adolescență și din prima tinerețe,

rochii albe, rochii roz și bleu, galbene,

rochii simple și rochii bogat înflorate…

deflorare sună mult mai poetic,

celălalt cuvînt îl lăsăm medicilor.

 

Rochia ascunde, dar arată mai bine

decît trupul gol misterul femeii.

 

E minunat să vezi glezna Adelei

atunci cînd se dă în leagăn,

în rochie lungă, după etichetă…

18 septembrie 2022, în Iași

 

4.Marea tragediană

 

   M-am trezit cu poemul acesta în minte, poate urmare a „rochiilor” de mai sus și a unor vise foarte curioase…

 

Irini s-a dus la cabină să-și schimbe

hainele pentru o nouă zi de filmare –

a intrat acolo o tînără frumoasă,

senină, în haine ușoare de vară

și nu bătuse sfertul de oră cînd

ni se tăiase tuturor respirația…

 

O frumusețe de acum aproape

două mii și cinci sute de ani,

cu chipul trist, dreaptă, prinsă

în tunica neagră, se înălța

în fața privirilor noastre uluite –

era statuia durerii însăși, dar

în mișcare și ascuns senzuală –

negrul, culoarea care provoacă!

 

Cine are ceva de spus să vorbească,

dar acum, cît nu s-a schimbat era,

iar dacă nu, să tacă pînă cîntă

cocoșul roșu sfîrșitul timpurilor…

20 Septembrie 2022, în Iași

 

5.De la prieteni –  Ionuț Dumitru… 

 

Pe cînd publica primele poeme la această rubrică, Ionuț Dumitru era elev de liceu, acum e în ultimul an la Facultatea de sociologie și asistență socială de la UBB Cluj. Între timp, a publicat și alte poeme aici, poeme foarte bune, din păcate cam rar. Dar azi a revenit, cu un poem splendid…

 

***

în orașul meu

 

fricile ca niște instalații

puse într-un pom al străzii

străbat apele vraiște

unde mă joc

de-a v-ați ascunselea

cu sinuciderea

mângâierea & siguranța

au pierdut odată cu fuga familiei

la Obregia am scăpat cu viață

când pun capul pe pernă

ascult Amy Lee

 

& mă gândesc la fericirea celorlalți

le urmăresc fericirea obsesiv

prin ochii lor juvenili

 

& da: o fericire văzută frumos

pe un chip juvenil este

mana domnului

sunt singur

sunt rătăcit

iau lumea cu sacoșa

zilnic ca să nu mor a doua zi

 

& tot singur ajung

dumnezeu mă va judeca

pentru ca mama nu s-a gândit

înainte & nu și-a cerut iertare

după ce m-a născut

exact cum spunea Dima Cubreacov:

„eu ca și voi m-am născut, m-am născut

pentru ca tatăl meu în loc de prezervative folosește cuvântul scuze”

iubirea mamei înainte de a mă naște

cred că era super brutală: se gândea la alți copii.

 

6.Un prieten vechi –  Codrin Sezciuc…

 

Alături de Cezar Straton, Sebastian Cătănoiu și Cezar Haiura, Codrin Sezciuc este unul din cei patru scriitori pădurari la care țin. Acum exact un an și o lună, am semnalat volumul de debut poetic al celui din urmă. Acum, are pregătit de tipar al doilea volum, pe care îl anunț prin aceste două poeme.

 

După cuvânt, potopul

 

Mi-ai strigat cu o piatră de frig

Prin tot orizontul

Mânjit cu acuarele sufocate,

Infernal ciuruit cu ploaie de gheață!

 

Întoarce-mi cu mâna și celălalt obraz

Nestrivit de haosul cuvântului tău:

Altfel, devenim, încet, anonimi,

In coconul peste care se prelinge

Un sarcofag de granit și tristețe.

 

El Iksir

 

Rătăcim cu aripile întinse.

Trupul meu iți e violoncel,

Trupul tău îmi e clavecin plăsmuit.

Dăruim spre univers

 

Muzica arcuirilor și ecourilor iubirii,

Ne dizolvăm în contemplația planetelor

Care ne cheamă să deschidem

Mistere și în florile lor.

 

 

7.Bancurile săptămânii…

 

În viitorul apropiat… La ora 08:49 dimineaţa, la uşa garsonierei lui Mircea s-au auzit puternice bătăi:

-Deschideţi, poliţia termică!

Buimac, Mircea deschise uşa şi o echipă intră în vestibul, cu nişte aparate de măsură.

-Exact cum am depistat cu camera termică din maşina noastră de patrulă: aveţi 21 de grade în apartament. Mai sunteţi şi în pantaloni scurţi.

-Dar… dar… îmi pregăteam micul dejun. Mi-am… mi-am fiert nişte spaghete. E… e normal să se încălzească puţin casa… de la abur, ştiţi?

-Gătiţi cu gaz?

-Jur că-l urăsc pe Putin! Spaghetele au fost fierte cu metan european din butelie, provenit din ferme europene, de la oi şi vaci hrănite cu furaj european, la standarde europene.

-Spaghetele sunt cu făină de greieri?

-Bineînţeles, nici n-aş putea concepe altfel.

-Aveţi steagul Ucrainei deasupra patului?

-Să trăiţi, am şi prosoape de baie cu acesta!

-În regulă. Veţi primi doar un avertisment. Când mai gătiţi, deschideţi geamul, să mai intre nişte frig în casă, altfel se face prea cald şi riscaţi amendă. O zi bună!

 

 

  

 

Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…