- RIP Michael SHAFIR
Ne-a părăsit profesorul Michael Shafir, eminent specialist în științe politice și filosofie politică, intelectual de o rară verticalitate și un om cu un nemăsurat simț al prieteniei. A publicat multe zeci de studii și cărți pe teme din domeniul său de elecțiune: antisemitism și holocaust, istoria și fenomenologia comunismului, populism etc.
De ore întregi, nu reușesc să scriu cîteva rînduri în memoria sa, am senzația că lumea devine un loc tot mai trist și mai pustiu. Îmi vin în minte imagini și replici de la întîlnirile noastre, nu multe, dar pentru mine substanțiale. Îmi amintesc simțul dreptății de care era bîntuit, dar și minunatul său umor, care adesea ne reconforta, ne împuternicea pe toți cei din preajmă. Michael a fost unul dintre puținii intelectuali pe care am avut privilegiul să îi cunosc căruia îi cădea ca o mănușă definiția formulată de Michel Foucault, acum mai bine de jumătate de secol: „In schimb, eu știu ce înseamnă să fii un intelectual, adică un individ cerebro-spinal; să ai mintea atît de plastică cît este posibil și coloana vertebrală atît de dreaptă cît e necesar”.
Pentru a întrezări cîte ceva din spiritual viu al lui Michael, atașez interviul pe care i l-a acordat în aprilie lui Cristian Teodorescu. De cînd a început invazia în Ucraina, prietenul nostru Cristian Teodorescu a inițiat un ciclu de interviuri centrate pe această temă fierbinte a zilelor noastre. În această săptămînă, ne răsfață cu această discuție excepțională pentru care l-a invitat pe profesorul Michael Shafir.
- Un roman fermecător
Tocmai mi se citește acest roman fermecător, nu am ajuns încă la jumătate, dar trec prin intense trăiri contrare – ba îmi doresc o lectură cît mai rapidă, ba mă trece spaima că minunata carte se va termina… Nu aș putea scrie acum o cronică mai bună decît a lui Cristi, așa că o atașez…
https://www.catavencii.ro/un-debut-formidabil/
3.Chipul nevăzut al lumii
A mai sosit un poem. Fie binevenit…
după lunga rătăcire prin penumbră
și valul vîscos de fum și tenebre,
un mic miracol pentru brava umanitate,
unul imens pentru bietul de mine,
se arată în glorie fața nevăzută a lumii –
explozie de forme și jerbe de culori,
orizontul nu mai este opac, alb-cenușiu,
cu abia steluțe vag colorate, e deschis
și e fără capăt, e ca un magnet nesfîrșit…
îți recunosc silueta de la mare depărtare,
dar mai ales recunosc trăsăturile ieșind
ca gingașe aisberguri din oceanul penumbrei –
e o regăsire de nepovestit, de neamintit,
am așteptat-o, o trăiesc cu înfrigurare!
11 Noiembrie 2022, în Iași
- Banski în Ucraina…
Artistul stradal Banksy, renumit pentru realizarea de graffiti și șabloane „stencils” pe diverse clădiri publice, a dezvăluit ultima sa lucrare de artă grafică, desenată pe zidul unei clădiri bombardate din orașul Borodianka: o gimnastă care stă în mâini, printre ruine…
https://www.bbc.com/news/world-europe-63606658
5.De la prieteni… Orlando BALAȘ
Un poem implicat, un poem de actualitate, dar nu asta contează, ci intensitatea…
𝐬𝐭𝐞𝐚𝐠𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐇𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧
cînd au intrat orcii în Herson
oamenii au ieșit în fața lor
cu mîinile goale, cu pieptul
plin de revoltă și neclintită
iubire de libertate
au oprit tancurile cu trupurile lor
și le-au strigat orcilor
să plece acasă
pentru că acolo e Ucraina
țara oamenilor liberi
orcii au pus stăpînire pe oraș
„pentru totdeauna“, spuneau ei
i-au hăituit pe toți cei care aveau
un crîmpei albastru-galben
în buzunar sau în suflet
fiecare om și-a păzit steagul
nu s-au plecat, nu s-au închinat
vremelnicului stăpîn
pe ascuns au cusut un steag
mai lung decît podul de peste
Nipru
au știut că va veni ziua aceea
că ziua aceea trebuie să vină
și ziua aceea a venit
- William Shakespeare – Sonetul XXIII
Marele Will nu ne lasă singuri. Nici excelentul său traducător, poetul Adrian Vasiliu…
Sonetul XXIII
As an unperfect actor on the stage,
Ca un actor ce-abia a debutat,
Care, cu trac, își uită partitura,
Sau ca un animal înfuriat,
Ce-și pierde forța întrecând măsura;
Așa și eu, de teamă, am uitat,
Ceremonia dragostei să-nchei,
De prea multă iubire am clacat,
Strivit de chiar povara dragostei.
O! cărțile să-mi fie elocvența,
Muți mesageri și inimii cuvânt,
Pledând iubirea, cerând recompensa
Mai bine decât vorba spusă-n vânt.
Ce-a scris iubirea mută, află dar:
S-auzi cu ochii e-al iubirii har.
Traducerea: Adrian Vasiliu
- Rîdem din răsputeri…
Un grupaj de la Mihai Dinu Gheorghiu, o glumă de la profesorul Septimiu Chelcea…
La ora de engleză, copiii au de scris o compunere despre petrecerea timpului lor liber. Alinuța își întrebă colega de bancă:
– Oare cum se spune în engleză la „shopping”?
>>
-Ce înseamnă parazit? întreabă profesorul un elev.
-…???
-Poți să-mi răspunzi cu cuvintele tale, îl încurajează profesorul pe elev.
-Ceva care stă pe spatele altuia.
-Foarte bine! Poți să-mi dai un exemplu?
-Rucsacul.
>>
– Cum îi merge noului tău frățior, Popescule? întreabă învățătoarea.
– Lui îi merge foarte bine, dar mă tem că mama are de gând să-l vândă.
– Cum așa?
– Păi în fiecare zi îl cântărește.
>>
Un copil plângea pe hol. Profesoara îl vede.
– Copile, de ce plângi?
– Un copil mi-a aruncat pe jos plăcintaaaa!
– A fost cu intenție?
– Nuuuu, cu brânză …
>>
La ora de desen, un copil desena un îngeraș! Vine profesorul și zice:
– Ce desenezi acolo?
– Un îngeraș!
– Cu trei aripi? Unde ai mai văzut îngeraș cu trei aripi, copilule?
– Dar dumneavoastră cu două aripi unde ați văzut?
>>
-De ce plângi, copile?
-Mămica l-a numit pe tăticu măgar. Tăticul i-a răspuns că e oaie.
-Ei și ce?
-Cine-s eu, atunci?
>>
Discuție între doi copii:
– Tu i-ai surprins vreodată pe părinții tăi făcând dragoste?
– Pe tata niciodată, dar pe mama de câteva ori.
>>
– Ce vrei să te faci, când vei fi mare? întreabă învățătoarea.
– Dacă voi fi frumoasă, mă fac actriță de cinema, răspunde fetița, dacă voi fi urâtă, mă fac învățătoare!
>>
Doi copii merg pe stradă și văd o femeie gravidă:
– Eu știu ce are tanti în burtă!
– Ce?
– Un copil.
– De unde știi?
– Când l-am întrebat pe unchiul Ionel de ce este așa gras, mi-a spus că a mâncat un copil obraznic.
>>
– Spune-mi de ce te dai cu făină pe față? o întreabă un copilaș pe bunicuța lui.
– Ca să mă fac frumoasă!
– Și de ce nu te faci?!
>>
De ce există ceasuri cu cuc și nu cu cocoș, din moment ce cocoșul e cunoscut că ne trezește dimineața? Răspunsuri :
– Ceasurile sunt cu cuc și nu cu cocoș, deoarece cucul a fost prima pasăre sculătoare. (11 ani)
– Mult mai ușor învață un mecanism cu roți dințate să zică: Cu-cu decât Cu-cu-ri-gu. (13 ani)
– Meșterul care a băgat prima dată cucul în ceas s-a gândit că nu poate să strâmteze ditamai cocoșul și să-l bage acolo, și de atunci ceasul a rămas așa, cu cuc și nu cu cocoș. (11 ani)
>>
– La ce folosesc sprâncenele?
– Sprâncenele folosesc ca să țină fruntea sus, să nu-i vină fruntea pe ochi. (6 ani)
>>
– Ce este acela un serviciu?
– Servici e un om care stă și semnează condica, sau stă ca să bea o cafea. (7 ani)
>>
– La ce folosește steagul?
– Steagul folosește, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau peste ce țară veneau și atunci noi le arătam steagul și după aia ei știau. (7 ani)
>>
– Ce este respectul?
– Respect înseamnă să te școli și să stea babele pe scaun. (9 ani)
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
